De la puterea cuvîntului la violența manifestelor

Cuvîntul vorbit și cel scris pot vindeca, dar pot să și rănească (nu doar emoțional, ci și fizic), pot incita la distrugere și la ucidere. Puterea cuvîntului este cunoscută și folosită de mult. J. Goody (Cambridge University), care a analizat, în lucrări succesive, consecințele trecerii de la modul de comunicare orală la modul de comunicare scrisă, a dovedit convingător cum scrisul a devenit o unealtă intelectuală, atît pentru individ, cît și pentru societăți. Am observat, în repetate rînduri, cum cuvîntul scris, ca orice unealtă, poate fi folosit atît în bine, cît și în rău. Exemple sînt nenumărate: declarațiile de independență, proclamațiile care au marcat crucial eliberarea unor națiuni, etnii, grupuri minoritare. Există categoria manifestelor politice, unele expres violente, altele expres nonviolente. Și unele manifeste artistice au încercat să idolatrizeze dreptul la violență („a trage cu pușca“). De regulă, în spatele acestor manifeste, sînt organizații care măresc forța de distrugere aalgoritmului prescris de text.   De mai multă vreme au apărut manifestele izolaților, ale monadelor care cultivă violența. Theodore John Kaczynski (zis „Ted“, nu cred că aceia care propagă și practică violența merită să fie alintați, astfel încît din Theodore să devină Ted – o astfel de renumire implică un grad […]