De recitit

De cite ori, iubito… De cite ori, iubito, de noi mi-aduc aminte, Oceanul cel de gheata mi-apare inainte: Pe bolta aurie o stea nu se arata, Departe doara luna cea galbena – o pata; Iar peste mii de sloiuri de valuri rapezite O pasare pluteste cu aripi ostenite, Pe cind a ei pereche nainte s-a tot dus C-un pilc intreg de pasari, pierzindu-se-n apus. Arunca pe-a ei urma priviri suferitoare, Nici rau nu-i pare-acuma, nici bine nu… ea moare, Visindu-se-ntr-o clipa cu anii inapoi ……………………………………………………………………. Sintem tot mai departe deolalta amindoi, Din ce in ce mai singur ma-ntunec si inghet, Cind tu te pierzi in zarea eternei dimineti. Convorbiri literare, XIII, 6, 1 septembrie 1879 Sonete I Afara-i toamna, frunza-mprastiata, Iar vintul zvirle-n geamuri grele picuri; Ci tu citesti scrisori din roase plicuri, Si intr-un ceas gindesti la viata toata. Pierzindu-ti timpul tau cu dulci nimicuri, N-ai vrea ca nime-n usa ta sa bata; Dar si mai bine-i, cind afara-i zloata, Sa stai visind la foc, de somn sa picuri. Si eu astfel ma uit din jet pe ginduri, Visez la basmul vechi al zinei Dochii, In juru-mi ceata creste rinduri-rinduri; Deodat-aud fosnirea unei rochii, Un moale pas abia atins […]