DE RECITIT. Generozitate şi privilegii

Pe la sfîrşitul anilor ’50, atunci cînd Tudor Vianu a observat că tînărul Eugen Simion părăseşte istoria literară şi se îndreaptă spre critica literaturii curente, i-ar fi spus: „nu ştii că [ea] e un gen care aparţine liberalismului burghez?“. Formula aceasta m-a frapat prin justeţe, iar evocarea ei din partea criticului mai tînăr mi s-a părut un act de curaj deoarece sublinia faptul că această „disciplină“ aparţine altei epoci decît celei a socialismului biruitor, indiferent cît ar fi fost acesta de multilateral dezvoltat. Critica e expresia liberalismului, dar acesta nu e apanajul unei anumite clase; Vianu traducea o impresie generală, justificată de exemplul lumii occidentale. Numai că ea nu se potrivea cu ceea ce s-a întîmplat în ţara noastră în cei mai bine de o sută de ani de liberalism (în variante foarte numeroase) de dinainte de instaurarea dictaturilor şi apoi a regimului totalitar comunist. Eu mă trag dintr-o familie de negustori şi antreprenori care au trăit şi prosperat începînd cu secolul XIX în noul regim liberal, dar recunosc că nu această clasă a provocat revoluţia liberală. La noi liberalismul nu e o doctrină de clasă; Maiorescu a avut dreptate cînd a spus că la noi politica e o chestiune […]