DE RECITIT. Libertate sau moarte? Uneori sînt acelaşi lucru

Acestea sînt istorii înspăimîntătoare. Uneori, oamenii spun că, pentru mai multă siguranţă, ar trebui să le reducem de 10, sau de 100, sau de 200 de ori; oricît le-am reduce, continuă să rămînă istorii despre atrocităţi. Un băiat şi o fată stau ghemuiţi şi gîrboviţi pe pături cenuşii primite de la ONU ca ajutoare umanitare, care acoperă baricade din beton. Încercăm să vorbim despre viitor. Eu amintesc întruna despre perspective, despre problemele mai vaste, despre dimensiunea internaţională: – Ce planuri aveţi? Ce vreţi să faceţi în viaţă? Răspunsurile lor se referă doar la concret, la „aici“ şi „acum“: – Mîine ne ducem pe munte să căutăm praz sălbatic. Atît a mai rămas de mîncat pe-acolo. Încerc din nou să vorbesc despre vremea cînd situaţia se va îmbunătăţi, despre speranţele lor, despre lucruri banale, omeneşti: – Au început să se deschidă florile sălbatice pe munte? – Pe-acolo sînt bombe neexplodate şi mulţi soldaţi, soseşte răspunsul, negrăbit şi lipsit de emoţii, totuşi ura flutură aidoma unui stindard îndărătul cuvintelor. Cei doi sînt Aslanbek şi Rezeda, frate şi soră în vîrstă de 18, respectiv 20 de ani. În Primul Război Cecen, abia intrau în adolescenţă, în al Doilea se înăspriseră. Dacă Rezeda tot […]