DE RECITIT. Poezii de Constantin Virgil Bănescu (1982-2009)

Geanta   Mi-am luat o geantă. În geanta mea de piele sînt:   o agrafă, un chibrit nemţesc, un stilou, un ochi de păpuşe, o fotografie alb-negru cu mine cînd eram mic, o păreche de buze, un fluier, o călimară, o pălărie, o lumînare, o sticlă cu vin, o chipă, o cutie cu mirări, o alta cu uscatele coji rupte de pe buzele Niadei, sexul lui Abraxas, un plic cu cafea, sînii lui Venus, o anemonă, carnea rămasă de la circumcizia lui Kafka, pantalonii evazaţi ai lui Raluke, o piatră şi un ceas.   Dacă le-aş scoate din geantă, le-aş putea pune la loc.   Femeia   O să-mi iau o femeie. (nu de alta, dar prea mi s-au înmulţit substitutele de sensibilitate)   O să mă spăl ca într-un vechi ritual de abluţiune, pregătindu-mi încet corpul, chiar trupul, curăţînd cu grijă toate porţiunile nelinse. O să mă limpezesc apoi de atingerile mele şi o să mă opresc. (auzi? auzi? auzi! auzi!)   O să mă aşez şi o să-mi pregătesc femeia:   cu pielea şi carnea de pe piept o să-i astup urechile (aşa că-mi smulg pielea şi carnea de pe piept)   cu pielea şi carnea de pe […]