DE RECITIT. Salutul Papei Francisc către credincioşii armeni

Iubiţi fraţi şi surori armeni, Iubiţi fraţi şi surori, În diferite ocazii am definit acest timp un timp de război, un al treilea război mondial „pe bucăţi“, în care asistăm zilnic la crime odioase, la masacre sîngeroase şi la nebunia distrugerii. Din păcate şi astăzi auzim strigătul sufocat şi neglijat al atîtor fraţi şi surori ai noştri lipsiţi de apărare, care din cauza credinţei lor în Cristos sau a apartenenţei lor etnice sînt în mod public şi atroce ucişi – decapitaţi, răstigniţi, arşi de vii – sau constrînşi să-şi părăsească ţara. Astăzi trăim un soi de genocid cauzat de indiferenţa generală şi colectivă, de tăcerea complice a lui Cain care exclamă: „Ce-mi pasă de fratele meu?“; „Oare sînt eu păzitorul fratelui meu?“ (Gen 4,9; Omilie la Redipuglia, 13 septembrie 2014). Omenirea noastră a trăit în secolul trecut trei mari tragedii nemaiauzite: prima, cea care în general este considerată „primul genocid din secolul al XX-lea“ (Ioan Paul al II-lea şi Karekin al II-lea, Declaraţie comună, Etchmiadzin, 27 septembrie 2001); ea a lovit poporul vostru armean – prima naţiune creştină – împreună cu sirienii catolici şi ortodocşi, cu asirienii, cu caldeii şi cu grecii. Au fost ucişi episcopi, preoţi, călugări, femei, bărbaţi, […]