De sprijinit

O plachetă de dimensiuni liliputane, Intimitate, e forma Angelei Marinescu de a șoca, pe cît se mai poate, o sensibilitate deja tocită de prea mult experimentalism. După valuri reformatoare și falii revoluționare și după ce acțiunea ei poetică a intrat în discursul, ba chiar în reflexul autenticicist al ultimei generații, atît de originala autoare își construiește o identitate retro și un discurs cvasiminimalist, la antipodul „epicii“ lirice din Probleme personale (2010). Poeta a scris și a publicat mult în ultimii ani, asociind într-un mod destul de confuz vîrstele sale literare, prin dublarea textelor noi cu reeditarea unora vechi și printr-o proliferare editorială fără un proiect coerent. Acum, e ca și cum ar fi constatat această dispersie haotică și ar fi lucrat în sensul contragerii și al esențializării.   Dacă Angela Marinescu folosește aici numele Angela Marcovici, o face pentru a renunța la crusta culturală inevitabil formată; ca un protest direct și intim la adresa mediului căruia aceasta i se datorează și a scriitorilor care s-au adaptat perfect la el. E un demers anticanonic făcut din interiorul canonului, cu elementul spectaculos al unei lupte a poetei cu propria imagine, nu mai puțină dificilă decît lupta altora cu îngerul.   Sînt două […]