Debut. Ipostaze ale romanului colectiv

Revista Observator cultural este invitată la Festivalul de Poez Prin însăşi natura sa, romanul colectiv reprezintă o metamorfoză în cadrul legilor epicului. Necesitatea abordării genului poate evolua de la o epocă la alta, însă istoria lui s-ar putea să fie mai vastă decît ne-am putea închipui. Asta pentru că tot un soi de romane colective sînt şi cele scrise „la multe mîini“, de tipul romanelor lui Dumas despre a căror „producţie“ s-a tot vorbit. Şi în acest sens tot colective ar fi şi romanele de serie de tipul Sandra Brown, scrise (posibil) de mai mulţi autori şi chiar în urma unor sondaje făcute asupra publicului cititor pentru a se putea răspunde cerinţelor acestuia. Laboratorul de creaţie despre care adesea nu se ştie nimic ar putea constitui un punct de plecare în istoria romanului colectiv. Şi atîta timp cît nu ne este mereu cunoscută bucătăria din spatele mîncării servite, putem deduce că ar fi putut exista mai multe cazuri de scriere la comun, mai multe oricum decît au fost dezvăluite. Cert este însă faptul că romanul colectiv e, cu siguranţă, mult mai recent decît romanul în genere. Genul epic, epopeea, odată metamorfozată în roman, în primele decenii ale secolului întîi, a […]