Decalog
- 12-04-2012
- Nr. 620
-
Daniel CRISTEA-ENACHE
- ÎN DEZBATERE
- 0 Comentarii
În ultimele luni, am putut constata diferenţele semnificative între spaţiul tipărit al unei publicaţii (culturală ori „generalistă“) şi spaţiul virtualmente nelimitat al unor bloguri şi site-uri care vorbesc tot despre cultură. Dar într-un alt mod. O revistă are un director (sau un redactor-şef), un redactor-şef adjunct, un secretar general de redacţie, nişte responsabili de pagini (paginile de Critică, paginile de Teatru, paginile de Actualitate internaţională ş.a.m.d.), redactori şi tehnoredactori, corectori, fotografi… Asta înseamnă o revistă: cînd scrii un text pentru ea, acesta trece prin toate „vămile“ redacţionale şi trebuie să aibă garanţiile de calitate şi onestitate profesională care să-l facă publicabil în revista respectivă. Pe Internet, este altfel. E suficient să deschizi un blog şi să-l „administrezi“ pentru a-ţi manifesta în el întreaga personalitate, neîncorsetată de vreo regulă academică ori publicistică, de morală ori de politeţe elementară. Calomniile în serie şi insultele incredibile pe care le-am primit pe blogul Poiana lui Mayuma au primit o frumoasă completare, în ultima vreme, pe blogul revistei Cultura. Masca academică Şi aceasta pentru că am comentat, sub o postare de pe blogul Cultura, pentru a cere explicaţii în legătură cu calomnierea Editurii Curtea veche şi a lui Răzvan Mihai Năstase, colaborator al României literare. […]