# Mircea Cărtărescu, scriitor
„Dincolo de valoarea lor pedagogică, manualele alternative au o valoare simbolică decisivă: ele fac diferența dintre spiritul democratic și cel totalitar. Cine visează la manualul unic, produs de stat, visează de fapt la partidul unic și la statul de tip Big Brother. Nu știu dacă cei ce ne conduc azi sunt idioți sau nebuni, și nici nu are prea mare importanță. Dar în mod sigur sunt reprezentanții unei gândiri de tip totalitar, resentimentar față de democrație. «Vi s-a suit democrația la cap?», ne spun în fiecare zi. «Lasă că dăm noi milităria jos din pod!».”
# Prof.univ.dr. Nicolae Manolescu, Președintele Uniunii Scriitorilor din România
„De multă vreme, mai exact de dinainte de 1989, nu am auzit o declarație a unui ministru al învățământului atât de tipic comunistă.
Am auzit în decursul anilor multe declarații tâmpite, dar nici una care s-o concureze pe cea a ministrului Liviu Pop.
Oamenii de școală din Maramureș, strămoșii ministrului, se vor fi întorcând în groapă.
Apropos de groapă – o măsură precum aceea preconizată de domnul ministru îngroapă manualele, școala și viitorul României.”
# Prof. Radu Gologan, Universitatea Politehnica București / Președinte, Societatea de Științe Matematice din România
„Departe de a fi un adept înfocat al învățământului bazat pe o puzderie de manuale alternative, nu pot să nu remarc că, după aproape douăzeci de ani de utilizare a acestora în școala românească, calitatea, conținutul și grafica au crescut simțitor. Evident concurența și-a arătat valoarea ca lege a progresului.
Părerea mea este că a lăsa pe piață zeci de variante de manual la aceeași clasă și domeniu nu este benefică pe termen lung. Câteva manuale pot fi însă un barometru solid al impactului acestora în școala, iar după o experimentare de unul, doi ani, pot fi alese două, trei care, îmbunătățite cu părțile bune ale celorlalte, vor alcătui un cadru pentru manuale de folosit în ani (bineînțeles cu adăugirile și completările legate de progresul domeniului respectiv și de schimbările de tehnologii de comunicare, ținând cont și de modificările de mental ale noilor generații de elevi).
A bloca însă continuarea manualelor la clasele următoare după aceeași procedură, în stilul perioadei ce o credeam apuse, în plin proces de elaborare, poate duce la un grav atentat asupra școlii românești printr-o clară dovadă a amestecului neprofesionist al factorului politic în școală.
Pot spune în absolută cunoștință de cauză că, cel puțin la matematică, există câteva propuneri de manuale excepționale, cu o abordare modernă a educației matematice, adaptată schimbării de paradigmă în gândirea copiilor din generația actuală, în care calculatorul devine un partener de nelipsit.
Cred, de asemenea, că domnul Prim-Ministru și domnul Ministru al Educației ar trebui să realizeze că nu numai editurile au realizat manualele, ci și dascăli de excepție, dedicați îmbunătățirii educației din Romania. Aceștia și-au asumat chiar riscul de a munci luni de zile știind că probabil munca lor nu va fi răsplătită material.
Mai am o rugăminte, de data aceasta adresată Primului Ministru, dar general valabilă pentru autorități: nu mai faceți afirmații copilărești despre domenii în care nu sunteți experți. Pot să-i demonstrez domnului Tudose că, fără extinderile teoremei lui Pitagora făcute de mari matematicieni ai secolelor XIX-XX, telefonia mobilă, comunicațiile prin sateliți, televiziunea ultimelor decenii nu ar fi fost posibile. Ca să nu vorbesc de lucrurile concrete cu care dânsul se confruntă: datele Institutului Național de Statistică bazate pe analiza seriilor de date. Tot o teoremă de tip Pitagora e la bază, descoperită în secolul XX.”
# Grigore Arsene, Președintele Asociației Editorilor din România
„Când vei constata că, în scopul de a produce, trebuie să obţii aprobarea de la acei care nu produc nimic, când vei observa cum banii se scurg spre cei care nu activează în bunuri, ci în favoruri, când vei înţelege că o mulţime de oameni se îmbogăţesc prin luare de mită şi influenţa lor e mai eficace decât munca ta, că legile nu te protejează contra lor, ci dimpotrivă, ei sunt cei care sunt protejaţi împotriva ta, când vei descoperi că este răsplătită corupţia, iar onestitatea devine un sacrificiu de sine, atunci vei putea spune fără teama de a greşi că soarta societăţii în care trăieşti este condamnată. – Ayn Rand, scriitoare, 1905-1982”
# Cristian Greșanu, Președintele Uniunii Editorilor din România
„Intenția MEN anunțată public de a etatiza piața manualelor, cu Editura Didactică și Pedagogică vector editorial unic, considerăm că reprezintă o mare eroare care poate avea consecințe nefaste în mediul educațional.
Dorim diversitate, culoare, unghiuri diferite de interpretare și nu un manual fosilizat, monocrom, tocmai pentru că dorim binele copiilor noștri.
Pentru copiii aceștia și pentru colegii noștri care au scris istoria manualelor românești postdecembriste, cu nopțile lor petrecute în edituri, cu visele și cearcănele lor de rigoare, ne opunem cu toată tăria manualului unic, tip, fixat, după declarația recentă a unui înalt demnitar: ne este teamă să privim înapoi, peste umăr!”
# Gabriel Liiceanu, scriitor / Editura Humanitas
„În loc să acuze felul în care propriul partid, de câte ori a ajuns la guvernare, a creat, prin miniștrii săi, un adevărat dezastru în organizarea licitațiilor de manuale și în evaluarea calității lor, Liviu Pop aruncă acum vina în ograda editurilor. În loc să vorbească de incompetența funcționarilor îmbătrâniți în rele de la Învățământ și a miniștrilor incapabili să-i strunească, el invocă «sarabanda» manualelor (și a editurilor, se subînțelege) «din ultimii cinci ani».
Când, în urmă cu ceva vreme, editura Humanitas a hotărât să iasă de pe piața manualelor, a făcut-o dezgustată de totalul neprofesionalism al organizatorului licitației (Ministerul Educației), de nerespectarea termenelor anunțate, de lipsa de transparență (concurenții nu știau cine anume le evaluează munca) și de favoritismul cinic.
N-ar fi rău ca, pe modelul propunerii de a trece la un manual unic, să hotărâm ca, în locul unei autostrăzi pe care oricum nu suntem capabili s-o construim, să ne mulțumim cu o Românie traversată de un unic drum de țară. Și dat în «execuție», după cum se vede, unei «firme de casă».”
# Șerban Papacostea, academician, istoric
„M-am format în școală cu manuale multiple, pe care le foloseam eu și colegii mei alternativ, cu interes intelectual de a cunoaște opinii diferite. De aceea cred că folosirea manualelor alternative reprezintă un aport la formarea intelectului tinerilor prin confruntarea mai multor opinii.”
# Prof. univ.dr. Liviu Papadima
„Recente afirmații ale Ministrului Educației au creat din nou confuzie și îngrijorare privind evoluția învățământului românesc. Se preconizează revenirea în România la manualul unic? Sau instituirea unui monopol editorial privind producția și acreditarea de manuale? Ambele variante sunt aberante și, din numeroase motive, inacceptabile.”
# Prof. univ.dr. Carmen Mușat, redactor-șef al săptămânalului Observator cultural
„Este o dovadă de crasă de iresponsabilitate să pui la cârma Ministerului Educației și Cercetării un personaj submediocru, care nu înțelege nici importanța domeniului, nici consecințele nefaste ale deciziilor lui aberante. «Reforma» manualelor pe care o propune domnul Liviu Pop este încă o lovitură dată sistemului, pentru că nu se ține cont de binele copiilor și al societății, ci satisface interesele meschine ale unor indivizi dornici să facă bani din comercializarea unor manuale unice!”
# Prof.univ.dr. Alexandru Barnea, coordonator al manualelor de istorie pentru clasele IX-XII, Editura Corint
„Este necesar ca manualele alternative să continue să existe; profesorii și elevii trebuie să aibă de unde să aleagă ce li se pare mai bun. De altfel, Editura Didactică și Pedagogică nu va putea să facă față – cum să realizeze atâtea manuale?”
# Ioana Nicolaie, scriitoare și profesoară
„Cum să propui în secolul 21 stalinizarea manualelor? Cum să ai un discurs de tip totalitar într-o țară democratică? Cum să stabilești că există un singur canon, o singură istorie, o singură variantă de abordare a biologiei, eventual un singur individ care le normează pe toate? Cum să propui ca etalon o editură cu o performanță mediocră? (N-am folosit niciodată un manual al Editurii Didactice și Pedagogice, dar am găsit în abecedare, ca să dau un singur exemplu, mostre solide de expresivitate involuntară, de grotesc și de inadecvare). De ce să înlături inteligența și spiritul critic ca să scoți la lumină zoaiele cruntului clișeu pe care să le îndeși apoi în mintea crudă a copiilor? Nu am decât trei variante de răspuns: ori pentru că îți dorești cinic distrugerea completă a educației; ori pentru că ești tu, cel care propui astfel de aberații, un rebut al învățământului comunist; ori pentru că ești lupul nimerit între oi și, doar se știe, năravul din fire n-are lecuire. Dar lupii trebuie scoși cât mai iute din orice staul.”
# Paul Balogh, Learn Forward
„Manualul unic înseamnă re-sovietizarea educației din România, într-un gest de profund dispreț față de libertatea pieței concurențiale. A pune ceva atât de important precum libertatea de a alege calitatea materialelor educaționale sub mâna statului (și a «partidului unic» propus de PSD) înseamnă a-i acorda acestuia puterea de a-și impune propria ideologie și propriile teme. Denotă atât o incompetență administrativă severă, cât și un reflex comunistoid de a controla ceea ce viitorii votanți vor învăța și vor gândi. După ce, ani de zile, lunga cohortă neagră de miniștri ai educației propuși de PSD au distrus lent educația în România, subnutrind-o, umilind și îndepărtând pe cei mai buni profesori, investind cel mai puțin în calitatea manualelor din toată Europa, acum ministrul Pop s-a gândit să dea și lovitura de grație.”