Dedesubturile admirației sau regressus trans uterum
Ilina GREGORI - Cioran. Sugestii pentru o biografie imposibilă
- 01-02-2013
- Nr. 659
-
Horia PĂTRAŞCU
- Eseistică
- 3 Comentarii
Parcimonia Editurii Humanitas în privința publicării cărților despre Cioran, în ciuda proliferării lor în ultima vreme, face cu atît mai vizibilă apariția celei semnate de Ilina Gregori, Cioran. Sugestii pentru o biografie imposibilă (Humanitas, 2012). Imposibilitatea biografiei este pronunțată chiar din titlu ca pentru a menaja eventuale susceptibilități cioraniene. Sînt invocate rezervele lui Cioran privitoare la „posibilitatea“ biografiei, ce mergeau pînă la deconspirarea „indiscreției“ imorale a biografului, care, în loc să se mărginească la ceea ce îi pune la dispoziție autorul însuși prin textele sale publicate, caută adevărul operei în zona ei personală, intimă. Prezumția oricărei biografii este că opera publicată este doar suprafața care arată, dar mai ales ascunde un adevăr viu, dezvăluit cu mai mare generozitate de manuscrisele inedite, de lucrurile și de documentele personale, de cronologia acestei vieți. Scotocitorul de profesie, biograful, a atras din partea lui Cioran vituperări preventive prin care încerca să se pună la adăpostul indiscrețiilor postume. De insultele și disprețul proferate de Cioran la adresa biografilor, adevărate blesteme așezate în calea eventualilor profanatori ai mormîntului său, Ilina Gregori încearcă să se păzească din răsputeri și își declară bunele intenții, punîndu-le sub semnul inofensivei „sugestii“ la o biografie, oricum imposibilă. Ilina Gregori se […]
Excelenta analiza. Ma intreb insa, in prelungirea interogatiilor dlui Horia Patrascu, daca nu cumva „fobia individuatiei” de la Cioran (cu tot cortegiul ei de consecinte, inclusiv cele legate de „moartea legionara”) vine de fapt din teama de moarte a celui care, la 22 de ani, se considera „specialist in problema mortii”? Si nu cumva interpretarea Alzheimer-ului final ca „regresiune ad uterum” nu ar putea fi inteleasa (si) ca repliere inconstienta a batrinului Cioran din calea confruntarii lucide – insuportabile pentru el – cu moartea?
Cartea Ilinei Gregori, atit de subtila si incitanta, m-a „stimulat” si pe mine, chiar acolo (sau mai ales) unde nu sint de acord cu ea.
Exista totusi anumite limite ale interpretarii. Daca se poate spune orice despre o opera, atunci insasi notiunea de interpretare ramane fara obiect. Multumesc pentru aprecieri si pentru comentariu! 🙂
Nu discut asupra considerațiilor de profunzime ale eseului. Excelent, documentat, plăcut ca estetică a scrisului. Rămâne, însă, alternativa propusă în final, la care vreau să mai adaug una: aceea a cititorului. După părerea mea, în interpretarea artei nu există erori. Doar puncte de vedere ale exegeți care nici n-au trăit viața lui Cioran, nici nu i-au scris opera. Adevărul vieții și operei filosofului se multiplică, astfel, în atâtea adevăruri relative, câte perechi de ochi zăbovesc asupra lor. Și mai adaug un punct de vedere: pentru iubitorii de filosofie, viața unui filosof mort nu valorează nimic. Ea se topește în opera lui. A propos! Mai stă cineva să numere paharele de vodcă băute-ntro viață de Nichita Stănescu?