Deleuze. Aventura Imaginii-Mișcare

Faptul că în anii ’70-’80 am avut substan­țiale traduceri de teorie literară – mă refer la faimoasa colecție de la Univers – poate fi explicat, firește, prin specificul literaturocentric al culturii noastre. Cenzura încuviința, nu păreau deloc „periculoase“ studiile respective, iar acest avantaj a permis dacă nu sincronizarea conceptuală a mediului intelectual românesc cu Occidentul, măcar o oarecare dinamizare a dezbaterilor. Din păcate, mutînd discuția asupra teoriei filmului, o memorie deloc încurajatoare bîntuie. Căci, sub comunism, reflecția autohtonă asupra cinematografului a fost mai degrabă sporadică, iar traducerile importante pot fi numărate pe degete. Parcă la Editura Meridiane au apărut fragmente din Qu’est-ce que le cinema? a lui André Bazin, Cinematografia ca artă semnată de Guido Aristarco sau cartea lui Rudolph Arnheim, Arta și percepția vizuală, iar Balázs Béla (Arta filmului) și Serghei Eisenstein (într-o antologie denumită, cam burghez, Articole alese) fuseseră traduși cu vigilență încă de la sfîrșitul obsedantului deceniu. Nici după ’90, lucrurile nu s-au schimbat semnificativ. După mai bine de douăzeci de ani, n-avem, de pildă, o antologie serioasă de critică de film. Avem regizori celebri, noul cinema a relansat dimensiunea creatoare a filmului românesc, însă dimensiunea reflexivă rămîne de construit.   În acest context, apariția în limba […]