Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Democraţia low-cost şi tentaţia extremei
Editorial din noul număr al revistei Observator Cultural
- 20-04-2016
- Nr. 819
-
Cristian PÎRVULESCU
- Editorial
- 19 Comentarii
Se părea că procesele de democratizare din Europa de Est, facilitate de căderea spectaculoasă a comunismului, vor întări tendinţele ce urmăreau promovarea drepturilor omului şi a libertăţilor cetăţeneşti. Dar, după ce euforia anilor ’90 s-a consumat, a apărut tentaţia contrară, de restrîngere a drepturilor civice, mai întîi a celor sociale, mai apoi a drepturilor omului în general. Această alunecare spre extremă, înlesnită de ciclul lung al crizei economice începută în 2008, dar şi de tradiţiile antidemocratice ale societăţilor din Europa Centrală şi de Est, a dus la deriva postdemocratică care se revendică de la un aşa-zis model al democraţiei iliberale. Acesta este contextul care a făcut posibilă apariţia unei democraţii low cost propusă ca o alternativă de „vreme rea“ – recrudescenţa terorismului, criza economică etc. – la democraţia liberală, privită ca un lux al epocilor revolute. Dacă Viktor Orban a dat, aparent, tonul, prin discursul de la Băile Tuşnad de acum doi ani, înaintea lui, cei doi fraţi-inamici, Vladimir Putin şi Recep Tayyip Erdogan, puneau deja în scenă această bufonerie pseudo-democratică, prin care se reduce întreg jocul politic la cultul liderului salvator plebiscitat de popor. Dacă se părea că România, şi oarecum Bulgaria – inclusiv datorită Mecanismului de Cooperare şi […]
@gabi
Din pacate, n-ati observant deloc figura de robot a oratorului care debita cu voce monotona continutul
lipsit de viata al „declaratiei” sale politice, cu aceeasi osificare si incremenire papagaliceasc cu care erau
altadata recitate omagiile la adresa „Tovarasului” si a politicii lui de aparare a independentei, suveranitatii etc, etc.
Cu astfel de paiate vreti sa reconstruiti constiinta de sine a unei natiuni?
Cînd te cheamă Luminos-UL, AH, Doamne !
Căci şi Comunismul propovăduia un Viitor „Luminos”-meirizant, nu-i aşa !?!?
A iubi „comunismul utopic” dovedeşte o Totală Lipsă de Cunoaştere a Realităţii Existenţei Umane
şi o dată în plus înclinaţia teribilă spre Crimă şi Dictatura cea mai Cruntă,
căci Orice UTOPIE este Cea mai Falacioasă Aberaţie umană Reală şi Abominabilă.
Un cetăţean care iubeşte „comunismul utopic” nu poate avea nici mintea întreagă şi nici şira spinării dreaptă, cel mult, mult mai strîmbă şi perforat-drogată de Utopiile Criminale decît una bolnaVĂ.
Prezentarea frumoasă nu ţine de Numele vechi de secole, care nu spune Nimic, ci doar de Gîndirea Proprie şi Liberă, dincolo de orice îndoctrinare şi propagandă de Grup, care în cazul în speţă dovedeşte iarăşi o înclinaţie Absolut Alături de Subiect, şi dirijatăde la un centru propagandistic precis.
Cît despre PAUL GOMA, este evident că VOI ( „nu mai ştim” ) nu VĂ omorîţi ( personal !) să aflaţi, atîta vreme cît l-aţi omorît lent, iubind în taină şi subtil, de secole, „comunismul utopic” !
P.S. dacă aţi fi încercat să VĂ puneţi puţintel şi mintea la contribuţie, aţi fi reuşit să înţelegeţi ceva mai mult(E), dar cînd iubirea de UTOPII aberante este mai mare decît Simplul Adevăr al Valorilor Esenţiale ale acestei stranii existenţe social-umane, nu reuşiţi nici măcar a depăşi pragul obsesiilor trecutului comunismului utopizat-topografic al Dosarului de Cadre cu nume şi prenume, căci „celălalt Paul Goma”, nu-i decît un articol mai vechi de aici, din Obs. Cultural !!! Numai „propunerea” dvs. de „a se renunţa la aceşti comentatori” dovedeşte încă o dată în plus, cît de îndoctrinată VĂ este coloana cea în-dreptată în Utopia Crimei Perfecte, pur şi simplu ca-n cea mai banală ordinară dictatură.
„Prezenta evreilor pe teritoriul daco-roman este atestata in urma cu doua milenii – boris mehr dixit.
Astept parerea celorlalti comentatori.
Pana la urma exista totusi o persoana in Parlament care spune lucrurilor pe nume!
https://www.youtube.com/watch?v=7ZXW5TPMbK4
când nu te cheamă Goma și te prezinți drept alter-Goma, devii un nemo-Goma. Vorbește concret ce nu ți-a plăcut, lasă gargara cu bolșevismul și alte cele. Iubesc comunismul utopic, urăsc dictaturile de orice fel, staliniste, naziste, antonesciene, etc. În rest sunt un cetățean cu șira spinării dreaptă, mă prezint frumos cu numele meu vechi de secole -MEHR, derivat de la Meir ( luminos), în ebraică. Bănuiesc că asta te calcă pe nervi, vino cu numele tău lăudat în secret. Propun să se renunța la acești comentatori „sub acoperire”. Lașitatea nu este de folos nimănui, nici lașului. Cât despre Goma, personal nici nu mai știm ce face, dar nici nu mă omor să aflu. Să fie sănătos.
Jalnica slugarnicie, Ovidiu Simonca. CUI ii este frica de documentele publicate de catre Federatia Comunitatilor Evreiesti in volumul Izvoare si Marturii referitoare la Evreii din Romania?
ÎN SPAŢIUL ACESTA
iarăşi ni se face indirect şi-n underground-ul lui, teoria şi propaganda prea bine cunoscută
a comparării prin non-comparaţii eronate a nazismului şi comunismului, aducînd discursul mereu pe partea necesar convenabilă şi abilă a unicităţii şi priorităţii primordiale a ceea ce a fost Shoah.
Domnul BMM „ne” ţine o tiradă emoţionantă, apărînd o cauză „dreaptă”, dar uitînd complet o grămadă de detalii real-concrete ale istoriei, de care se serveşte „à merveille” ca un adevărat propagandist solidar unui grup anume, eludînd subtil-complet, structura şi maşinaţiunile diaboleşti ale comunismului ideologiei comuniste ( nu doar pecerist, dejezist sau ceauşist !) nejudecat, necondamnat şi încă Liber de Gîndire şi permanentă îndoctrinare extremistă, dacă tot se vorbeşte pe-aici de „extreme”, sau radicalizări de „dreapta”.
Stimabilul BMM ( boris marian mehr) [îşi] apără Cauza şi Grupul, dar o face atît de desuet şi lamentabil doctrinar cu aceleaşi clişee şi slogane atît de feroce cunoscute încît devine penibil.
În contextul în care se vorbeşte de „democraţie low-cost” şi „căderea comunismului”, vehiculîndu-se într-un fel complet fals, noţiuni, termeni şi sintagme absolut eronate producînd pur şi simplu dezinformările şi amalgamurile cele mai periculoase, adeseori m-am întrebat,
„Spaţiul Acesta”,
serveşte CUI, şi LA CE ?
Domnule Cristian Pârvulescu aveți simpatia mea
@ Gabi: Nu limba româneascǎ este de vinǎ, ci cei care o folosesc “cum dǎ Dumnezeu”, fǎrǎ sǎ ținǎ seama de posibil și fǎrǎ sǎ le pese cǎ aduc apǎ la moara “progresiștilor” pe care-și închipuie cǎ i-ar combate. Cei dintâi sunt incapabili sǎ înțeleagǎ cauzele discreditului care, nu numai în ochii taberei “progresiste”, apasǎ în prezent asupra cuvântului “naționalist”, și nici deosebirea care existǎ (și a existat totdeauna) între “naționalism” și “patriotism”.
Deosebire pe care un umanist de talia lui Albert Schweitzer, o definea cu un deceniu înainte de apariția dicționarului lui Candrea și Adamescu:
*
“Naționalismul se raporteazǎ la patriotism așa cum se raporteazǎ ideea fixǎ la convingerea sǎnǎtoasǎ.”
Cum evaluăm trecutul, astfel vom fi în viitor
Tot mai frecvent, pe FACEBOOK, dar și în librării, în reviste apar intervenții, aprecieri din ce în ce mai eronate, cu orientare radicalizată spre dreapta. Fenomenul nu este tipic românesc, ci general european. Mi se pare ciudat, în condițiile unei pseudo-invazii islamice, cu efecte îngrijorătoare pentru civilizația Europei. În primul rând aș vrea să afirm cu orice risc de a fi catalogat cumva altfel decât mă consider în realitate – secolul XX a fost dominat de ascensiunea comunismului stalinist și a fascismului cu nuanțele sale – nazist, mussolinian, legionar. Efectele se cunosc, mi se par ridicole contabilizările, care din cele două rele a fost mai mare. Este nedemn pentru umanitate să contabilizezi numărul de morți, de schingiuiți. Asumarea trecutului ține de gradul de conștientizare acestui trecut. Mă voi referi la istoria României din secolele XIX-XX, strict pe tema relațiilor interetnice. Prezența evreilor pe teritoriul daco-roman este atestată în urmă cu două milenii, dar numărul lor a devenit semnificativ în ultimele două secole. Eminescu se întreba, ca jurnalist – de ce vin la noi și nu se duc înapoi în Rusia, ori în Austro-Ungaria, Germania, America? Din Rusia este simplu de răspuns – pogromul este un cuvânt rusesc, o realitatea a țarismului rus, iar obligativitatea serviciului militar de 20 de ani ducea la distrugerea familiilor și comunităților evreiești, unde bărbatul susținea familii numeroase, copii, femei, bătrâni. Timp de secole, evreilor li s-a interzis cumpărarea de pământ, portul armelor, accesul la anumite slujbe, astfel că lor le-a rămas liber micul și marele comerț, finanțele la nivel local și internațional, medicina, activități notariale, birocratice, ca și luarea în arendă. Alecsandri, cu antecesori evrei, se pare, din Italia, nu a înțeles rolul evreilor la sate, numindu-i „lipitori”. Antisemiți la noi au fost A.C. Cuza, un profesor ratat, apoi liderii Mișcării Legionare ( v. Cărticica șefului de cuib, ș,a) , Guvernul Goga-Cuza care a anulat dreptul la cetățenie câștigat prin Constituția din 1923, apoi a urmat regimul lui Ion Antonescu, cu deportări ale evreilor în Transnistria, unde nu s-a trăit bine, cum susțin unii ignoranți, ci s-a murit pe capete, prin împușcare, foamete, boli, frig, etc. Dacă evreii au fost acuzați de plutocrație capitalistă ( v. Mein Kampf a lui Hitler), a urmat acuzația de a fi purtătorii comunismului marxist-leninist-stalinist. Trebuie spus foarte limpede, comunismul a fost adus în România nu de un partiduleț de 900 de membri, din care 600 minoritari evrei, unguri, ucrainieni, ci de TANCURILE SOVIETICE, conform înțelegerii de la Ialta. Fără prezența sovietică în România, nici nu ar fi existat dictatura peceristă, dejistă și ceaușistă, mai târziu, când PCR avea peste trei milioane de membri. Se dau cu insistență nume de evrei care au condus diverse sectoare în RPR-RSR. Ok, dar se uită că din 800.000 de evrei câți erau în 1938, azi sunt circa șase mii, adică de o sută de ori mai puțini. Unde s-au dus ei? Parte în cuptoarele de la Auschwitz și în alte lagăre naziste, datorită fascismului maghiar, parte în gropile din Transnistria. Datorită așa numit salvatorului –mareșal Ion Antonescu, parte în URSS, refugiați sau deportați în Siberia, ca burghezi, parte în Occident, iar circa 400.000 de evrei au devenit israelieni. Au apărut diverse legi care au menirea să limiteze manifestările urii de rasă ( deși nu există o rasă evreiască). Ultima lege, despre care se discută cu înfierbântare fără ca mulți să o fi citit, se referă la promovarea valorilor /nonvalorilor legionare. A se citi clar, nu se interzice nicidecum publicarea operele unor mari scriitori, filosofi, nu s-a pornit „o cruciadă împotriva valorilor naționale”, sunt vizate numai cultul și propaganda pro-legionară. Atât în Franța, cât și în Germania sunt publicați scriitori, filosofi care au colaborat cu nazismul, v. Celine, ș.a. în Franța, Heidegger, ș.a. în Germania. Cine ar îndrăzni să nege valoarea unui Cioran, Eliade, ș.a. numai că au purtat un timp cămașa verde legionară? Mi se pare curioasă această fierbere chiar din partea unor intelectuali de prestigiu. Într-un anticariat am văzut la vânzare, fără a fi căutată, cartea lui Hitler, „Mein Kampf”, în romînă, publicată la noi în 1993. Deși această carte nu are decât o valoare documentară. Nimeni nu a interzis-o, deși în alte țări ea este interzisă. Despre ce vorbim? Este destul să amintești de crimele Legiunii ( asasinarea a trei foști prim-miniștri, a 60 de politicieni la Jilava, Rebeliunea și Pogromul din ianuarie 1941), despre politică genocidară a mareșalului Antonescu, că ești taxat imediat de bolșevic. S-a ajuns la afirmații aberante că stalinismul a fost singurul flagel al secolului XX, hitlerismul fiind chiar necesar. O, sancta simplicitas. Să ne fi „fericit” pe noi, toți, indiferent de etnie, o domnie a celui de al Treilea Reich!!!. De Stalin , Dej, Ceaușescu am avut parte. O știm, dar cu Reichul nazist cum ar fi fost? Petrolul românesc s-ar fi scurs nu în URSS, ci în Germania. La Cotul Donului au murit de frig, foame, circa 400.000 de militari români. Ce căuta armata română la Cotul Donului? O fi o explicație, eu nu o înțeleg. În încheiere aș vrea să aduc elogii celor care au editat în 2005-2006 trei cărți ce merită recitite – „ Totuși, n-au fost singuri” ( Maria Marian)-Ed. Universal Dalsi, ”Scriitori evrei în România” de Ovidiu Morar și „ Problema evreiască”, ambele editate de Aura Christi la Ed. Ideea Europeană. O întreagă literatură este la dispoziția celor ce vor să înțeleagă necesitatea dialogului interetnic, multietnic, vor să fie oameni, să iubească deopotrivă cultura națională și universală.
BORIS MARIAN MEHR
@Paraschiv – scuzele mele, dar cu ce e Limba Romana vinovata de conotatiile mai noi ale cuvantului „nationalist”? Istoria decaderii semantice a acestui cuvant fundamental este strans legata de „progresismul” care pretinde moartea natiunilor si a lui Dumnezeu. National – nationalist; ortodox – ortodoxist (eventual crestin – crestinist, sic!) – urmariti directia? Nu va ia cu frig? Amintiti-va: „Cuvintele sunt simboluri care exprimă relaţia dintre lucruri şi relaţia dintre acestea şi noi” – Friedrich Nietzsche, De aceea cred ca ar trebui sa consultam mai des dictionarele serioase, sa invatam termenii si intelesurile lor.
Der Schleier des Nichtwissens (veil of ignorance), John Rawles
…………… Se părea că procesele de democratizare din Europa de Est, facilitate de căderea spectaculoasă a comunismului, vor întări tendinţele ce urmăreau promovarea drepturilor omului şi a libertăţilor cetăţeneşti……
………Oricum, cele trei filoane – naţionalismul, ortodoxismul şi antioccidentalismul – se unesc „fericit….
……….. pentru a promova re-românizarea şi re-creştinarea unei Românii rătăcite. Iar România se alătură astfel concertului democraţiilor „iliberale“. Qui prodest?…”…..
Speranţele mari din 1989 în estul Europei s-au înplinit în unele privinţe.
Romania europeană 2016 poate întîmpina aniversarea … o sută de ani…
„ declaratia de război 1916 Bucureşti”… ca un eveniment istoric recent, ca o dezbatere publică locală cu rezonanţe europene . Extremismele secolului 20 nu sunt uitate, nu trebuie repetate.
Ce işi doresc tinerii în Romania europeană 2016 ? Ce speranţe au? Care aspiraţii?
Cum se pot atinge? Care sunt posibilităţile cetăţenesti 2016 ?
Observatorul cultural şi societateta civică (atomizată în NATIUNEA ceauşistă) şi-au ridicat glasul după 1989.
In est şi în vest se duc dezbateri publice controversate.
Marin Le Pen, Paris 2016…..
Spiritul comunitarist (John Rawls, Etzioni) al lui Sanders / H. Clinton este în concurenţă cu dreapta fundamentalistă ( T. Cruz teaparty- religia, D. Trump –isolationism şi populism).
Vezi Wikipedia:….. …”…Der Schleier des Nichtwissens (veil of ignorance) ist ein wichtiger Bestandteil der Gerechtigkeitstheorie (A Theory of Justice) von John Rawls, der den Zustand der Menschen in einer fiktiven Entscheidungssituation bezeichnet, in dem sie zwar über die zukünftige Gesellschaftsordnung entscheiden können, aber selbst nicht wissen, an welcher Stelle dieser Ordnung sie sich später befinden werden, also unter einem „Schleier des Nichtwissens“ stehen.
Rawls geht davon aus, dass in diesem „Urzustand“ („original position“, fälschlicherweise oft als Naturzustand gedeutet) alle Menschen völlig gleich sind und deswegen keine aufeinander oder gegeneinander gerichteten Interessen haben. Ebenso werden sie aus demselben Grunde ihre Entscheidung über die Gerechtigkeitsprinzipien nicht verfälschen können und sich so für einen gerechten Gesellschaftsvertrag entscheiden….“….
După John Rawls…. cetăţeanul cîntăreşte şi poate decide cu ajutorul unui „val al necunoaşterii“: nu stiu dacă sunt tînăr sau bătrîn, bărbat sau femeie, bogat sau fără avere, sănătos sau bolnav, …deci indiferent de culoarea, etnia, religia etc…. cetăţeanul, electoratul poate să decidă asupra unei legislaţii care să fie FAIR pentru toţi ( .. „was alle angeht kann nur von allen gelöst werden“…. Die Physiker /Dürenmatt..).
Wikipedia: …” Diese völlige Gleichheit erreicht Rawls, indem er die folgenden Faktoren des Menschen und des menschlichen Lebens als für Gerechtigkeit nicht relevant behandelt:
• geistige, physische und soziale Eigenschaften wie Hautfarbe, Rasse, Geschlecht, Religionszugehörigkeit
• Stellung innerhalb der Gesellschaft, sozialer Status[1]
• materieller Besitz
• geistige und physische Fähigkeiten wie Intelligenz, Kraft
• besondere psychologische Neigungen wie Risikofreude, Optimismus
• Vorstellung vom Guten, Details des eigenen Lebensentwurfs
• Einrichtung der Gesellschaft etwa ökonomischer und politischer Art
• Niveau der Gesellschaft zum Beispiel hinsichtlich Zivilisationsfortschritt und Kultur
• Zugehörigkeit zu einer bestimmten Generation
…”…
An electoral şi electorat „turmentat” în SUA şi în Romania europeană 2016…
cine cunoaşte mai multe limbi…
Eu cu cine votez?
Domnule Pârvulescu, cu ani in urma va urmăream articolele cu un mare interes. Era vremea in care ROMANIA își căuta drumul, dupa ieșirea din comunism, iar intervențiile dumneavoastră erau foarte pertinente. Observ, de ceva vreme, ca acum nu mai aveți un drum, un țel, un crez. Pe vremuri, lupta era pentru democrație, si dumneavoastră eti excelat la acest capitol. Acum discuția din societate este este despre familie, valori morale, identitate naționala si spirituală. Aici se pare ca sunteți pe un teren pentru care nu sunteti suficient de informat si pregătit. Nu știu care sunt reperele dumneavoastră morale, dar nu par a avea de a face cu credința creștina, pe care, va place sau nu, o imbratiseaza majoritatea cetățenilor acestei tari.
Câteva observații despre ultimul paragraf:
Cuvântul căsătorie ESTE restrictiv! Orice definire prin lege este o îngrădire. Gândirea occidentala, democratica, presupune legi care definesc căsătoria. Ca unii vor sa facă din căsătorie un aranjament conjunctural, fără nicio seriozitate, fără repere morale, fără discernământ, asta este treaba lor. Dar ce împiedica poporul roman sa spună prin referendum cum se definește căsătoria? Nu mai credeți in democrație?
De când manifestațiile de susținere a familiei Bodnariu sunt manifestații antioccidentale? Orice critica adusă unei instituții din Occident este o manifestație antioccidentală?!? Dumneavoastră susțineți anularea gândirii critice? Aflați, va rog, ca penticostalii sunt printre cei mai deschiși romani fata de Occident. Ei au fost contestatari ai comunismului, au emigrat masiv in Occident si înainte si dupa 1989 si constituie un exemplu superb de integrare in țările vestice, timp in care au rămas bine conectați si cu țara natală. Însă ei au rămas fideli unor valori pe care le vor susține chiar dacă pentru unii nu este pollitically corect să le exprime. Dar nu este democratică exprimarea gândirii lor?
In final, domnule Pârvulescu, vreau sa va atrag atenți asupra unui important detaliu. Mai exista oameni care au un crez si care sunt gata sa acționeze. Nu TOATĂ lumea este automat manipulata de cineva dacă a ieșit in strada. Dacă ar fi asa, atunci nu ar mai exista vreo șansa pentru democratie si civilizatie asa cum le cunoaștem.
Din pacate, nu aveti dreptate:
In 2016, (spre deosebire poate de 1931), prin conotatiile dobandite intre timp, „nationalist” NU este o varianta lui „national”, ci o pervertire si degradare a lui. Iar cei care se bazeaza pe confuzia dintre ele sunt de obicei tocmai adversarii ideii de natiune,
pe care incearca s-o ingroape odata cu „nationalismul”.
Inrudirea cuvintelor nu reflecta totdeauna raportul dintre concepte, iar lingvistica nu se poate substitui istoriei si sociologiei.
1. Cazul Bodnariu este atit de celebru, nu doar in Romania, ci si in alte tari, incit autorul articolului / editorul revistei sa stie ca nu se scrie… Botnariu.
2. Cind autorul scrie ca la inceputul acestui an electoral „mişcarea penticostală se lansa într-o campanie antioccidentală şi împotriva drepturilor omului”, am impresia ca habar n-are despre chestiune. Si ma intreb de asemenea daca are ceva habar despre penticostali.
In mod ironic, tipul de pozitionare (progresista!?) seamana cu cel al episcopului ortodox Grigore Comsa din 1928, cu ocazia marii discutii parlamentare in jurul Legii Cultelor. Acesta spunea: „Baptismul la noi in tara nu are absolut, dar absolut, nici o legatura organiza cu spiritul timpului sau cu necesitati sociale, economice, politice sau de orice alt caracter al vremii.”
Raspunsul ministrului cultelor si artelor, Alexandru Lapedatu, a fost: „Nu este, cum am spus, tara in care acest cult sa nu fie recunoscut. Puteam noi asadar sa prohibim un cult, datand din 1831 si cu peste 12 milioane aderenti? Nu ne puneam oare in afara de lumea culta si civilizata anulandu-le drepturile deja castigate si reunoscute de legi in vigoare si prin tratatele de pace?”
La protestele organizate pentru sustinerea familiei Bodnariu, alaturi de penticostali, au fost numerosi baptisti (si crestini dupa Evanghelie), in frunte cu presedintele lor din Romania si vicepresedinti.
Ar avea oare Cristian Pirvulescu curajul sa ii considere si pe baptisti parte din asa-zisa „campanie antioccidentală şi împotriva drepturilor omului”? As fi foarte mirat, dar nu extrem de mirat (Ioana Parvulescu scria acum citiva ani ca intelectualii romani au cultura literara, dar nu cultura religioasa, nici muzicala)
Filosoful englez John Locke scria: ‘Baptiştii au fost primii care au propus lumii libertatea religioasă deplină; libertatea adevărată şi dreaptă, libertatea egală şi imparţială.’ […]
Baptiştii consideră că libertatea religioasă este inalienabilă şi irevocabilă şi că nicio altă libertate nu este în siguranţă acolo unde nu există libertate religioasă.”
Asadar, ca sa inchei voluta argumentativa, sa fi decazut baptistii pina-ntr-atit incit sa se implice intr-o campanie impotriva drepturilor omului?
Reducind chestiunea doar la penticostali, autorul pare ori a evita aspectul asocierii baptistilor cu penticostalii in contextul Cazul Bodnariu (nu Botnariu!) ori a fi alunecat intr-o pasa paranoica, dictata de iuresul eseistic.
Ambele situatiuni sint in defavoarea publicatiei care gazduieste un astfel de articol care dovedeste reductionism pernicios.
Dar si daca nu am aborda aspectul asocierii baptistilor cu penticostalii in contextul Cazului Bodnariu, tot ar ramine ntrebarea cum de Cristian Pirvulescu vede intr-o miscare nonpolitica de masa care are loc nu doar in Romania, ci in tari din lumea OCCIDENTALA, o campanie antioccidentala (de tip politic).
@Paraschiv – da, expresia poate fi si amuzanta; numai ca ne-am invatat atat de mult sa facem bascalie din orice incat nu mai detectam subiectele serioase si ni s-a tocit instinctul de conservare. Adoptam, cred, de prea multa vreme stilul de „las’ ca-i baiat bun, ce daca a zis si el acolo ceva? Ca noi si-asa radem si mergem inainte”, etc, etc. Tare mi-e teama ca o sa ne iasa rasul pe nas! Eu m-am cam saturat de baietii astia buni, care ni se suie in crestet si ne dau lectii ex cathedra, socotindu-ne niste viermi retrograzi si aplicandu-ne etichete (fascist, legionar, islamofob, nazist, ultraortodox, nationalist, extremist, etc.). Cred ca am uitat cu totii sa mai cautam in dictionarele Limbii Romane, sa vedem ce inseamna cutare sau cutare expresie si cuvant, ca vad ca sunt la moda niste cuvinte si expresii pe care de pe vremea bolsevicilor – anii ’50 – nu le-am mai auzit prin spatiul public. Poate ca mai intai cei care scriu astfel de articole – si abia apoi noi, cei care le citim – ar trebui sa consultam DEX-uri serioase (nu DEX-ul nou al Academiei din anii 2000, acela e cea mai frumoasa mostra de „ASA NU” in materie de dictionar explicativ al unei limbi, oricare ar fi acea limba). Eventual din Candrea si Adamescu; o fi el aparut in 1931, dar stie sa puna punctele pe „i” foarte bine! Citez din „Dictionar Enciclopedic Ilustrat”, reeditat 2010 la Ed. Saeculum, pag. 825, „National (adj.) – Ce e propriu, ce apartine unei natiuni…”, „Natiune – Totalitatea locuitorilor unei tari, cari sunt legati prin interese comune si traiesc de obiceiu sub acelasi guvern; natie” si „Nationalism – Doctrina politica ce tinde sa apere in primul rand drepturile si aspiratiile nationale”, etc. Apar aici, in aceste definitii, cuvinte si expresii pe care nu le vad azi folosite in limbajul acestor analisti politici si sociologi, care ne dau lectii dupa lectii cu un zel demn de o cauza mai buna: interese comune, drepturi si aspiratii nationale, natie. Or fi aceste cuvinte revolute? Or fi ele inutile, perimate, bune de dat la gunoi? Domnii analisti asa par sa creada. Eu cred ca macar cuvantul „national” cu variantele nationalist, nationalism, natie – care apar si in titulatura Partidului NATIONAL Liberal (si au fost lupte grele in PNL ca sa nu se renunte la N-ul asta!) – deci macar cuvantul asta ar trebui sa nu fie incriminat de domnul Parvulescu cand scrie „PNL îi contrapune un român neaoş, naţionalist şi ortodoxist” (ortodoxist – pfui, pai inventam Limba Romana, domnule Parvulescu?).
Dar deajuns cu analiza pe text! Pana la urma tot scandalul asta de presa in jurul candidaturii lui Marian Munteanu la Primaria Bucurestiului e foarte bun, e turnesolul perfect! Multumesc, domnule Parvulescu! M-ati lamurit!
@gabi
Mie insăsi sintagma „redefinire a căsătoriei intr-un sens restrictiv” mi se pare atat de amuzantă, de pitorească
si de elocventă in sine, incat departe de a ne enerva, cred că ar trebui să primim mai degrabă cu un sentiment de satisfactie
estetică acest hors d’œuvre pe care ni l-a oferit mintea agilă si atat de inventivă a d-lui Parvulescu…
L-as invita numai pe dl Profesor, Decan, etc, să se informeze un pic (cu gandul la studentii care s-ar putea sa-l citească) dacă expresia pe care a intentionat s-o citeze in final este „Qui prodest?” sau, nu cumva, „Cui prodest?”
Liberalismul devine ludic, s-au dus bătrânii, au venit copiii orfani de mamă și tată
Rau va mai supara liberalii si rarele lor tendinte patriotice, domnule Parvulescu! Rau va supara si Biserica, cu … cum ii ziceti, „redefinirea căsătoriei într-un sens restrictiv”? Ce inseamna casatorie, domnule Parvulescu? Ce a presupus dintotdeauna acest cuvant? Ce inseamna ortodoxie? Ce inseamna sa fii roman? Ce inseamna „extremist”? Unde este situat centrul cercului, de socotiti extreme niste manifestari normale si de bun simt in societatea romaneasca dintotdeauna? Cred ca Romania a intrat intr-o criza artificiala de simboluri – sau intr-o vrie globala in care simbolurile sunt rasturnate, pentru ca eu nu vad campania „familie=barbat+femeie”, adica descrierea unui act (ceremonie, taina, cum vreti sa-i spuneti) vechi dintotdeauna, drept „redefinirea căsătoriei într-un sens restrictiv”. Acesta e sensul normal de la Facerea lumii; pentru cine doreste alte sensuri, largite de mania asta a drepturilor omului fara obligatii ale omului, exista intelegerile civile. Trei milioane de romani va contrazic afirmatiile!