Demoniada, faza pe şcoală şi pe viaţă

Nu cred că exagerez dacă spun de la început că romanul (?) lui Tudor Creţu este unul dintre cele mai complexe proiecte literare duse la bun sfîrşit în ultimii ani de un tînăr scriitor. Complexitatea asta implică un volum principal (romanul), un volum de poeme şi, după cîte am înţeles, un proiectat jurnal de creaţie. Poate că această complexitate a făcut ca pînă acum să nu se scrie despre cele două cărţi deja apărute. Au speriat cele 460 de pagini ale romanului? Atunci nu înţeleg de ce aceiaşi critici de întîmpinare care fug ca de dracu’ de cărţile mari reproşează cantitatea insuficientă unor volume excepţionale de poezie. Fie lumea e out of joints, fie viaţa noastră literară e un ceiuţ cu infuzie de ipocrizie.Casete martor, corpul principal al proiectului, este structurat la rîndul său în două mari părţi, fiecare dintre ele combinîndu-se cu cealaltă pentru a da naştere unui chiasm. Dacă primul capitol („Casă“) al primei părţi, „Mîluri“, prezintă experienţele demonice, partea nocturnă a experienţei, negocierea cu moartea, cu strigoii, cu apariţiile de tip Poltergeist care asediază o conştiinţă-pilon paranoică, schizofrenică (şi multe alte asemenea incursiuni în patologie) ale personajului, corespondentul său din cea de-a doua parte, „Fauna de sub […]