Descumpanit si fara placere

Ma vad nevoit sa revin la cazul DGLR dupa un lung moment de descumpanire. O fac ezitind, cu inima strinsa si, evident, fara nici o placere. Dupa cele scrise despre primele doua volume in rubrica din Idei in dialog (v. DGLR: eveniment colectiv si mosie personala, nr. 3, martie 2005 si Dictionarul general: observatii din respect, nr. 4, aprilie 2005, ca si preambulul intitulat Un om puternic, dar foarte bolnav: Eugen Simion, ibidem, nr. 3/2004) imi propusesem fie sa tac (spre a nu fi acuzat la rindu-mi de ranchiuna si fixatii razbunatoare), fie sa astept sa apara toate volumele dictionarului pentru o evaluare de ansamblu. Cind esti impins sa demisionezi din institutul in care ai lucrat 23 de ani tocmai din incompatibilitate cu criteriile lui Eugen Simion, e destul de greu sa-ti cistigi credibilitatea in atac si sa-ti sustii buna credinta in plina polemica. Insa invitatia revistei Observator cultural – o revista cu care numai relatii de reciproca alintare nu se poate spune ca am avut! – ma obliga la o noua, paradoxala, proba de cavalerism… masochist. Pe de alta parte, in ultima vreme analizele tot mai aplicate si mai necrutatoare la adresa dictionarului s-au inmultit, din fericire. Daca la […]