Desertul din presa romaneasca

Cind il vezi pe Nicu Gheara filmat din toate pozitiile si unghiurile posibile, labartindu-se pe ecran cu schiul sau nautic, asaltat de domnisoare cu zimbet docil, mai ca-ti vine sa lasi balta toate consideratiile principiale despre presa asuprita. Cind vezi cita publicitate guvernamentala este directionata spre o anumita parte a presei, publicitate platita din banii nostri, ai tuturor, dar care obliga unele ziare la docilitate, iarasi ai vrea sa nu mai discuti despre problemele din presa, lasindu-i pe toti de capul lor, sa faca fiecare presa pe care o doreste, iar apoi sa se laude cu independenta lor, cu nesupusenia lor. Acolo unde e tot mai incalcata libertatea de expresie, acolo ziaristii striga ca din gura de sarpe ca ei sint liberi, ca scriu dupa propria lor constiinta. Frazele grandilocvente nu fac bine unei prese de observatie si analiza. Aceste fraze acopera, poate, prin „betia de cuvinte“, golul jurnalisticii adevarate. Nu fac parte din categoria celor care tin sa-si exalte independenta pe toate drumurile. Cind esti prea preocupat sa repeti intruna ca pe tine nu te suna nimeni sa-ti dicteze invitatii, cind spui ca pe tine patronul nu te-a obligat sa faci vreun subiect, atunci incepi sa bati la ochi. […]