Despărţirea de Maria-Magdalena Crişan
- 25-06-2010
- Nr. 530
-
Ileana PINTILIE
- Arte
- 3 Comentarii
Dispariţia dintre noi a criticului de artă şi a curatoarei Maria-Magdalena Crişan lasă un loc gol, într-un spaţiu cultural şi aşa diminuat de lipsa cronică a specialiştilor în domeniul artei contemporane. Prezenţă activă, Maria ne obişnuise cu inepuizabila ei energie şi cu puterea de muncă a celui care nu se cruţa nici o clipă pentru a-i pune în valoare pe alţii, pe artiştii pentru a căror cauză n-a încetat să pledeze nici un moment. Întreaga ei activitate a fost construită în acest scop, cu o dăruire exemplară. A lucrat cu o pasiune, nestinsă pînă în ultima clipă, programe expoziţionale pentru muzee şi galerii, pe care le-a ridicat, prin munca ei susţinută, la un nivel de înalt profesionalism. A redactat şi a conceput cataloage, a scris texte, a susţinut rubrica „Arte vizuale“, timp de cinci ani, la revista Observator cultural. Activitatea ei a început, în mod exemplar, la singurul muzeu de artă contemporană din România anului 1971, Muzeul din Galaţi, pe care l-a modelat cu dinamism. În acest context, a inaugurat serii de expoziţii de cercetare, itinerate în principalele centre artistice din ţară sau a lansat prima tabăra naţională de sculptură în metal. De asemenea, a iniţiat prima colecţie de afişe […]
Sunt in Canada si am citit cu consternare acuma acest articol, sunt devastata de aceasta stire. Nu stiam ca suferea, o cunosteam pentru ca a fost buna prietena cu mama mea, D-na Amelia Pavel, critic de arta. Maria-Magdalena Crisan a fost cea care m-a ajutat sa sortez, dupa decesul mamei, cartile de arta (pe care mama a dorit sa le doneze Institutului de Arte Plastice), ramasesem, la randul meu, prietena cu ea.
Deschisese galeria Veronik’s si eu, Veronica, spuneam ca i-a dat numele dupa numele meu. II citeam articolele si i le comentam si se bucura sa aiba, din cand in cand, vesti de la mine prin email.
Chiar si astazi am deschis revista ca sa vad daca are vreun articol. Nu pot sa cred….Ce om minunat, ce fiintza desteapta, cum se poate ca a disparut? Ce boala nedreapta a rapus-o?
Sunt extrem de indurerata…
Dau aici adresa mea email, daca cineva imi poate da mai multe lamuriri voi aprecia:
[email protected]
Am aflat cu uimire si adanca tristete de plecarea definitiva dintre noi a unui om minunat, bun, altruist si pasionat de menirea sa de descoperitor si comentator al creatiei artistilor contemporani, doamna Maria -Magdalena Crisan …
Alatur acestei mari tristeti regretul de a fi amanat fatalmente revederea ori vreo comunicare telefonica in anii din urma , desi de atatea ori imi propusesem….Mici obstacole, mai mult sau mai putin reale , ma faceau sa aman pe ”data viitoare”…Regret nespus…
Am cunoscut-o la Galati in primii ei ani la Muzeul de Arta Moderna si Contemporana, singurul de acest fel la vremea aceia, in anii ’70. Eram eleva la Liceul de Arta si frecventam muzeul in fiecare duminica :de la ora 11.00-12.00 filme de arta ,despre si cu mari artisti(adesea in lb.franceza)prezentate si comentate de Maria-Magdalena Crisan.Pentru mine si generatia mea pot spune ca a avut rolul unui formator dar si al unui descoperitor si incurajator de talente, fara chiar sa stie,poate, atunci .Mai tarziu , in 1985, tot la Galati ,avea sa-mi scrie cronica primei expozitii personale .Apoi, timpul si viata impingandu-ma la Satu Mare, am avut iar prilejul sa ne reintalnim cu ocazia unei expozitii nationale „esEU-interior” a carei temelie incercam s-o cladim atunci, mai mult cu entuziasm decat cu sprijin institutional.Dar Maria era un om generos si plin de entuziasm , cum putini, rari, rarisimi critici de arta exista printre noi. A carat toata echipa TVR la Satu -Mare , a facut 3 filme , despre expozitie, despre Muzeul de Arta din SM si despre unul dintre renumitii artisti locali din generatia „greilor”…
Un timp, legatura noastra parea sa fi devenit activa . In 1999 , cu ocazia unei expozitii personale in Bucuresti, mi-a facut onoarea, bucuria ,surpriza de a aparea in expozitie cu echipa de la TVR si chiar in aceeasi zi a si dat emisiunea pe post …Avea o caldura si un fel pasionat de a se implica si a intra in relatie cu ”celalt”, respectiv cu artistul…Nu avea niciodata aroganta sau infatuarea celor mai multi dintre critici..Avea un fel de a fi frumos, onest, deschis si mai ales prietenos si plin de caldura…Iti facea placere s-o asculti , observatiile ei erau exacte dar fara sa ”demoleze” pe cineva;iti facea placere prezenta ei, era tonica si mereu in verva,plina de proiecte si gata oricand sa schimbe totul si s-o ia de la capat…Un om frumos …Un om care nu avea varsta…Si cu a carui plecare, Lumea se mai intuneca inca putin …
Este singurul articol semnificativ despre o mare personalitate culturala precum Maria Magdalena Crisan, din zona criticii de arta atat de saraca sau ponosita.