Despre 15 iunie, atunci şi acum

Din 1990 încoace, zilele de 13-15 iunie au fost pentru bucureşteni nu numai zile de rememorare a întîmplărilor de atunci, ci şi de meditaţie asupra propriei lor substanţe şi definiţii. În acest an, totul concură pentru a ne obliga la analize mai subtile şi mai neliniştitoare, dată fiind nu numai creşterea perspectivei îndreptate spre timpul trecut, ci şi circumstanţele electorale, tulburător şi involuntar sarcastice, ale prezentului. Pentru că, în acest an, ironia istoriei face ca turul doi al alegerilor locale să cadă pe 15 iunie şi să aibă ca favorit în Bucureşti un reprezentant al autorului catastrofei de acum 18 ani. Întrebării cum a fost posibil ceea ce s-a întîmplat atunci, dezbătute cu amărăciune şi oroare pînă la saţietate, i se adaugă firesc întrebarea cum e posibil ce se întîmplă acum. Iar răspunsurile au valoare doar în măsura în care înţeleg că, nici atunci, nici acum, esenţialul nu constă în înfruntarea ideologică dintre nişte forţe politice – destul de indiferente la doctrine, de altfel –, ci în manipularea, prin metode care şi-au demonstrat eficacitatea în construirea totalitarismelor secolului trecut, a unor trăsături care ne caracterizează de secole.   Victimele mineriadelor nu au fost doar cei maltrataţi de mineri în Piaţa […]