Despre batrinete, moarte si alti demoni autobiografici

Livius CIOCARLIE Batrinete si moarte in mileniul trei Editura Humanitas, Bucuresti, 2005, 234 p. Cind scrii despre batrinete si moarte, teme grave, „pindite“ de spectrul monumentalitatii, nu e exclus sa te impiedici de majuscule, morga si banalitati reciclate pe drumul spre inima cititorului. E riscant, dar si palpitant. Discursul cioranian e depasit, aforismele sint mai curind un gen marginal (spuneti-i elitist, daca vreti), naratiunile alegorice tin si ele de un model desuet: ce altceva mai ramine ca rama generica pentru a etala aceste subiecte inepuizabile? Raspunsul il puteti afla citind volumul lui Livius Ciocarlie, Batrinete si moarte in mileniul trei, o seducatoare pledoarie pentru valabilitatea acestor doua teme dificil de abordat: „Dar sint batrinetea si moartea obsesii? Nu stiu sa raspund. Constient, as zice ca nu. Pentru mine, sint teme si le gasesc firesti. Dintotdeauna am scris despre viata mea. Acum, atit a mai ramas“. Pentru a deslusi modelul structural, stilistic si, in definitiv, biografic al acestei carti, se cuvin citeva precizari de situare in contextul operei. Autorul si-a inregistrat oficial „marca“ la sfirsitul anilor ’80, inaugurind un gen pe care multi l-au aproximat in termeni de autobiografie-jurnal-eseistica, resuscitind in subsidiar dezbaterile teoretice in marginea diferentelor specifice dintre genurile subiectivitatii. […]