Despre ce discutăm de fapt

Dacă vrem să aducem propunerea de reducere a numărului de parlamentari şi de renunţare la una din Camere în zona eventualei ei utilităţi pentru societate, este necesar să o decorticăm de toate circumstanţele care o înconjoară şi o condiţionează, pentru a rămîne doar cu nivelul de principiu. În primul rînd, trebuie să eliminăm contextul campaniei electorale în mijlocul căreia este lansată, acum, această propunere. Ea este folosită, în mod evident, cu destulă brutalitate şi arbitrarietate, însă nu neapărat asta, în sine, este principala ei problemă; nu este singura campanie de acest tip.   Marea problemă e că acest mod de utilizare sugerează lipsa ataşamentului real faţă de valorile care ar trebui să stea în spatele propunerii. Or, în sistemul politic românesc, unde norma şi mecanismele instituţionale sînt încă doar deziderate şi voinţa personală este încă principalul factor determinant, deficitul de ataşament real faţă de o astfel de reformă îi poate fi fatal. Preşedintele actual are, de altfel, încă cel puţin două eşecuri majore de acelaşi tip, idei de schimbare prinse din zbor şi aruncate pe piaţă din motive electorale: condamnarea comunismului, eşuată în demagogie grotescă şi ineficienţă triumfalistă, şi anticorupţia, eşuată în vînarea obstinată (şi – surpriză! – încă o […]