Despre cheltuielile revistei Noua literatură
- 29-10-2009
- Nr. 498
-
Luminita MARCU
- Actualitate
- 1 Comentarii
Ştefan Agopian face următoarele afirmaţii despre revista Noua literatură, în revista Academia Caţavencu din 21 octombrie 2009, respectiv pe site-ul revistei Observator cultural din 22 octombrie 2009 (numărul 497): „«Te gîndeşti şi la revista Noua literatură, care, din cîte am auzit, a înghiţit bani cît toate revistele subvenţionate de Uniune, la un loc?» «Mă gîndesc şi la ea. Şi mă gîndesc şi la alte chestii, dar m-am plictisit de discuţie.» «Şi eu!»“, a zis amicul meu. Şi: „Toate revistele subvenţionate de USR vor fi analizate, pentru a putea stabili în ce măsură cheltuielile făcute pentru susţinerea lor sînt justificate sau nu. Să ne gîndim, de exemplu, la revista Noua literatură care, dintr-un capriciu al actualului Preşedinte, a primit sume indecente în comparaţie cu sumele primite de alte reviste. Astfel, în 2007-2008 revista a primit o sumă de aproximativ zece ori mai mare decît Convorbiri literare.“ Pînă cînd Ştefan Agopian va redresa USR prin închiderea revistei Noua literatură – despre a cărei calitate editorială nu se abate niciodată, după cum lesne se poate observa şi cu atît mai puţin se compară din punct de vedere editorial revista Noua literatură cu alte reviste subvenţionate de USR! –, mă văd nevoită să […]
Ca fiecare isi apara convingerile si, in cazul de fata, revistele, e de inteles. Nu stiu cine are dreptate in aceasta disputa si nici nu vreau sa acuz pe cineva ca nu spune adevarul sau tot adevarul. As vrea sa remarc altceva totusi. In primul rand, e greu de crezut ca un director sau un redactor-sef al unei reviste, oricare ar fi aceasta, nu isi va apara angajatii si publicatia cand vede ca sunt atacati de cineva din afara. In al doilea rand, ceea ce mi se pare evident in acest schimb de replici (indirect) este asemanarea frapanta cu asa-zisele dezbateri politice care seara de seara umplu ecranul televizorului, unde fiecare are dreptate iar toti ceilalti gresesc. Oricare ar fi situatia aici, refuz sa cred ca oamenii de cultura se comporta la fel ca politicienii si ca, implicit, cultura se comporta la fel ca politicul. Sau..sa ma insel eu?