Despre dreptul celuilalt la diferenţă
- 27-02-2013
- Nr. 663
-
Carmen MUŞAT
- Editorial
- 5 Comentarii
Un incident petrecut săptămîna trecută la Muzeul Ţăranului Român a tulburat apele şi aşa destul de tulburi ale vieţii noastre publice. Proiecţia filmului The Kids Are All Right (2010) a fost întreruptă de protestele vehemente (care, din fericire, nu au degenerat în violenţe fizice) ale unui grup de spectatori, reprezentanţi ai unor organizaţii creştin-ortodoxe. Dar nu despre actorii implicaţi în acest eveniment, de-o parte sau de alta, intenţionez să vorbesc aici şi nici despre vinovăţii, reale sau imaginare. Cititorii interesaţi să-şi facă o idee despre ce s-a întîmplat pe 20 februarie, la MŢR, pot citi, în paginile revistei, punctele de vedere ale tuturor celor care, într-un fel sau altul, au „contribuit“ la eşecul unui eveniment organizat de Asociaţia Accept, în cadrul „Lunii LGBT“ (Lesbian, Gay, Bisexual and Transgender), precum şi comentariile unora dintre colaboratorii constanţi ai Observatorului cultural. Textul de faţă e mai curînd o meditaţie despre multiplele faţete ale intransigenţei şi despre incapacitatea de a accepta alteritatea, fără tentaţia de a-l stigmatiza pe celălalt, pe cel care gîndeşte diferit, pe cel care are alte valori decît mine şi care simte nevoia să şi le exprime cu voce tare. Societatea românească este, încă, după mai bine de douăzeci de ani […]
Domnule Hm, rastalmaciti cuvintele care nu va plac cu buna stiinta. Mergeti in continuare pe rastalmaciri, tehnici de provocare, manipulare si victimizare. Numai ca apasati cam prea tare pedala pe nervii nostri, ai majoritatii. Spuneti ca au stat multi homosexuali in inchisorile comuniste, numiti-i va rog sa-i cunoastem si noi. Sau ei n-au existat sau din bun simt au tacut, vorbind despre altceva in public decat despre preferintele lor sexuale.
Eu stiu ca multi homosexuali au stat in temnitele comuniste, nu in cele… legionare.
Si atunci?
Va mai amintiti Star Trek? articolul acesta mi-a amintit ca la vremea aceea mi-a atras atentia o idee avansata intr-unul din episoade, unde era vorba despre niste fiinte speciale, alcatuite in asa fel incat nu cunosteau notiunea de masculin sau feminin decat la o anumita varsta, dupa ce acumulau experienta si in functie de sentimentele pe care le aveau pentru celalalt. In anii din urma m-a facut sa gandesc ca de fapt nu ar trebui sa vorbim despre orientare sexuala, ci despre sufletul cu care fiecare vine in lumea asta. Dupa ce vom fi abolit „reflexele conditionate”, cum bine s-a zis.
Foarte bun articlul. Readuce in prim plan o nuanta esentiala : spatiul public diferentiat, nu numai publicul de actiuni culturale e divers, dar si spatiile culturale sunt diverse. S-a vorbit nepermis de mult despre spatiul public la general, ca si cum ceea ce se prefigureaza nu ar trebui sa fie decat un Bazar cu de toate pentru toti.
Evenimentele iscate la MTR ridica probleme multiple. Probleme cu trecutul si cu lipsa unui orizont de asteptare admis de majoritate fara excluderea minoritatilor. Atata vreme cat nu vom vorbi deschis si in public despre trecutul nostru legionar, despre faptul ca intelectualii cei mai de frunte pe care i-a avut, inchisi de comunisti, au fost cei mai multi dintre ei cel putin simpatizi legionari (si de acest lucru nu trebuie sa ne fie rusine, trebuie sa dezbatem si sa analizam onest si la rece) problemele voar „coace” in subterana si vor izbugni violent. Atata vreme cat nu vom vorbi deschis si cu mai multa vigoare despre crimele comuniste si nu le vom condamna la fel de mult ca pe cele fasciste, atata vreme cat nu vom clarifica ce s-a intamplat in 1989 si pe urma in Piata Universitatii, nu vom avea o societate democratica decat pe foaia de hartie, in pixul intelectualilor care se grabesc sa emita judecati de valoare fara fundament. Intre drepturile pe care le impunem (uneori brutal) pentru homosexuali si acest trecut traumatic se casca un HAU. Acoperiti, dragi oameni de cultura, istorici, antropologi, etnologi, jurnalisti acest HAU. Poporul roman v-o cere.
Atentie! La conferinta asociatiilor declarat crestine cele care au organizat sau mai corect spus provocat protestul (prin scrisorile deschise, inclusiv catre Ministerul Culturii) nu a fost decat un singur jurnalist. Foarte grav pentru o societate care se vrea democratica. Unor ONG-uri de familie li s-a pus in frunte stampila Legionar si povestea s-a terminat cand in mod firesc ar fi trebuit abia sa inceapa. Acest lucru ridica o problema asupra profesionalismului in breasla jurnalistilor.
De aceea, Stimata Doamna Carmen Musat va multumesc pentru aceasta incercare reusita de a acorda cuvantul tuturor protagonistilor implicati de voie sau de nevoie in evenimente. Este semnul unui prim demers sanatos. Sa speram ca va continua!
Si nu in ultimul rand, tema pentru jurnalistii profesionisti de investigatie. Mafia nu se afla doar la asfalturi ci si in cultura. Se fura in cultura pe rupte. Si mai mult, si mai bine, tocmai pentru ca aici nu te astepti sa se intample. De aceea au dreptate cei care au analizat evenimentele de la MTR din perspetiva economica, vezi articolul recent scris de Iulia Popovici. Numai ca nu au analizat din unghiul care trebuie. Indic eu traseul: de la mafie inspre popor si nu invers.
Etnoloag cu patalama
Un articol reusit,insa cei ce gandesc ca autoarea articolului sunt minoritari intr-o tara ce se vrea europeana.Neocomunismul cu tente legionare se pare ca este pe placul patriotarzilor damboviteni.Vor trece generatii pana cand comunitatea lgbt va fi acceptata in Romania si nu numai,insa pentru a fi capabili de a accepta dreptul altor fiinte umane si orientarea lor sexuala,statul si societatea romaneasca trebuie sa-si recunoasca niste greseli istorice ale Romaniei in ultimii 70 de ani.Nu mai putem schimba trecutul ,prezentul este o consecinta a ultimilor 70 de ani insa viitorul are sanse cand fundatia este solida.Acceptand greselile trecutului poti spera catre un viitor ,ignorandu-le , adancesti si te indepartezi de normalitate.Romania are nevoie de normalitate,avem nevoie de speranta,avem nevoie de o societate care se implica si recunoaste nevoile sau grijile minoritatilor de orice natura ar fi ele.Pentru patriotarzii care vor spune dar pe noi cine ne ajuta?raspunsul este Uniunea Europeana,stiu ca nu este pe placul multora insa Uniunea Europeana este cel mai minunat lucru pentru istoria Romaniei de la nasterea acestei tari.