Despre Egipt, dragoste şi alţi demoni

Existenţa lui Naghib Mahfuz (1911-2006) se suprapune, în linii mari, cu evoluţia adesea sinuoasă spre modernitate a Egiptului însuşi. Născut în vechiul cartier Gamaliya din Cairo, într-o familie musulmană, scriitorul va fi, pe rînd, martor al celor din urmă zile ale colonialismului britanic (dar şi ale influenţei otomane), al monarhiei, aşa cum a fost ea reprezentată de Regele Fuad şi de succesorul acestuia, Faruk, precum şi al instaurării Republicii, după Revoluţia Egipteană din 1952. Implicat mereu în evenimentele care au marcat destinul ţării sale, Mahfuz a luat poziţie faţă de criza Canalului Suez sau faţă de acordurile de la Camp David din 1978, văzînd spre sfîrşitul vieţii cum fundamentalismul islamic începea să devină din ce în ce mai evident în zona arabă, regimul autoritar al lui Hosni Mubarak nefăcînd altceva decît să favorizeze astfel de manifestări. Beneficiind şi de prestigiul pe care i-l conferă decernarea, în 1988, a Premiului Nobel pentru Literatură – este, în paranteză fie spus, cel dintîi autor arab care primeşte această importantă distincţie –, Naghib Mahfuz (în ciuda retragerii aproape totale din viaţa publică după atentatul căruia îi cade victimă în 1994 şi care are grave urmări asupra sănătăţii sale) rămîne nu doar unul dintre cei […]