Despre Klaus Iohannis, Republică şi calmul valorilor

Alegerea ca Preşedinte a domnului Klaus Iohannis ne-ar ajuta să înţelegem în ce ţară trăim. Spre deosebire de mulţi dintre partenerii noştri europeni, care se ştiu cetăţenii unei Republici, fie ea Elenă, Franceză, Irlandeză, Italiană, Maghiară ş.a.m.d., noi, cu toate că avem înscris republicanismul în Constituţie, avem drept patrie politică România. Nu Republica Română, ci, pur şi simplu, România. Pentru mulţi, acest lucru pare cum nu se poate mai firesc, şi de aceea nu are nevoie de explicaţii. Comunitatea de limbă, teritoriu şi obiceiuri pare ceva de la sine înţeles – oricum, un liant cu mult mai puternic decît legile şi instituţiile raţionale. În realitate, însă, „mîndria de a fi român“, această presupusă solidaritate ancestrală de dedesubtul oricărei forme istorice, deci „accidentale“, de guvernare, este de cele mai multe ori un paravan menit să ascundă lipsa autenticei solidarităţi  cetăţeneşti. O consecinţă directă a jocului de-a „uite popa, nu e popa“ cu Republica este faptul că afirmarea drepturilor indivizilor şi grupurilor şterge cu totul din conştiinţa publică asumarea responsabilităţilor. Viziunea mitică a ţării care trebuie să fie o mamă bună pentru toţi fiii ei, să-i crească la sîn şi să-i procopsească, precumpăneşte şi, în cele din urmă, întunecă în mintea noastră […]