Despre libertate sau spaţiul poemului

Există mai multe feluri în care ne putem întreba cu privire la acest subiect: îşi are libertatea poezia ei? (perspectiva autorului); îşi are poezia libertatea ei? (perspectiva receptorului); sau, cea care le-ar include şi pe celelalte două, există vreun raport posibil de stabilit între aceste concepte?   Libertate şi poezie De la nivelul punctului lor de intersecţie trebuie să înceapă şi analiza noastră, al cărui scop este tocmai indentificarea acestei relaţii. Punctul, ca loc al atingerii, este întotdeauna dat sub forma coordonatelor necesare identificării lui, ele alcătuind un fel de lege sau Legea prezenţei lui ca loc plin, care este, de fapt, urma absenţei sale. Ceea ce căutăm în continuare va fi chiar Legea ca punct, faţă de care atît poezia, cît şi libertatea îşi asumă coordonatele identificării lui. Să pornim de la libertate. Totul poate fi rezumat în acest enunţ: libertatea se eliberează pe ea însăşi. Aceste cuvinte aşezate undeva în Experienţa libertăţii (Jean-Luc Nancy, Editura Idea, 2003, traducere de Emilian Cioc şi Ciprian Mihali) stabilesc (fără pretenţia de a rezolva) una dintre problemele esenţiale legate de conceptul de libertate, relaţia ei cu ne-limita ca limită proprie, căci libertatea este experienţa însăşi a întemeierii, adică a încercării care merge […]