Despre personaje şi modurile lor de folosire

Horia Gârbea Trecute vieţi de fanţi şi de birlici. Viaţa şi, uneori, opera personajelor, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2008, 204 p.   „Ce sînt personajele?“ Aceasta ar fi întrebarea din intro-ul cărţii lui Horia Gârbea, Trecute vieţi de fanţi şi de birlici. Personajele sînt, esenţialmente, fiinţe de hîrtie, construcţii, artefacte, ficţiuni, alegorii. Această normă a distanţei dintre personaj şi persoană pare, astăzi, generalizată, în acelaşi sens în care există un sensibil ecart între autor şi naratorul homodiegetic. Pentru Horia Gârbea, însă, viaţa personajelor reflectă, într-un mod distorsionat, dar nu mai puţin lipsit de substanţă, viaţa autorilor şi, implicit, a contemporanilor acestora. Ne deplasăm, astfel, dinspre zona naratologiei, spre cea a unei „sociologii“ a operei literare. În această direcţie, putem vorbi despre o istorie a mentalităţilor personajelor care se confundă, la limită, cu istoria mentalităţilor unei epoci pentru că, în mod evident, personajele „realiste“ au preocupări şi îndeletniciri comune cu fiinţele în carne şi oase. Ce alt argument al prozei realiste poate fi la fel de puternic ca această predilecţie a personajelor de a-şi organiza existenţa lor livrescă după aceleaşi reguli de conduită, general valabile, ale umanităţii din secolul al XIX-lea, respectiv secolul XX?   Variaţiile sînt, în acest context, minime, […]