Despre poezie

Ce este, de fapt, poezia? Eu definesc adevărata poezie prin negaţie, per negationem. Poziţia privilegiată a poeziei nu are nimic de-a face cu moralizarea, căci poezia nu oferă învăţături morale, ea este lipsită de orice fel de morală, nu cuprinde adevăruri sau expresii care ar putea-o face să devină astfel (moralizatoare). Ea nu se subsumează unei descrieri, unor programe, este deci neprogramatică, adică nu urmează și nici nu se supune nici unui tip de programe, de modele ideologice sau sociale, nu are nimic de-a face cu sociologia sau politica ori cu naţionalismele. Ea nu este preocupată de definiţiile politice sau de falsa psihologie, nu vrea să aibă de-a face cu analizele şi nu se caracterizează prin spirit analitic. Este lipsită de acea claritate exagerată sau de caracterul explicativ care ar putea să o facă să devină banală. Poezia se află la limita dintre constiinţă și subconștient, la limita distrugerii gîndirii, a sentimentului și a experienţei. Ea se remarcă prin incomparabila concentrare sau esenţializare a Cuvîntului și printr-o extremă precizie a acestuia. Ea se găsește în proximitatea a ceea ce eu numesc „logica senzaţiei“, care pune pe primul plan subiectul; acesta este cel care primează, chiar și atunci cînd se pierde: […]