Dacă priveam de pe geam, în dreapta, se vedea spinarea unui deal – un contur şovăielnic, desprins de „cota O“, altfel zis, de nivelul mării, un accident de relief neînsemnat, ce crea, totuşi, senzaţia că, în partea aceea, monotonia pustei este, în sfîrşit, curmată.
Dacă priveam în stînga, înregistram un mic pod sub care se bălăceau raţe în lunile ploioase, un capăt al răpănoasei primării şi …