Despre singurătate

Tocmai cînd mă pregăteam să-mi scriu „Intersecţia“, am primit un mesaj care-mi reamintea că tema viitorului Colocviu Cioran, care are loc în fiecare lună mai, este „Singurătatea“ şi că am întîrziat să-mi confirm participarea. Nu uitasem deloc, dar nu ştiu încă dacă voi reuşi să ajung la data la care e planuită conferinţa. Îmi amintesc şi acum cu mare plăcere de întîlnirea de anul trecut, de discuţiile stimulante avute vreme de două-trei zile şi, mai cu seamă, de persoanele extrem de interesante întîlnite la Sibiu în primăvara anului 2015. „La solitude, ça n’existe pas“ e refrenul unui cîntec al lui Gilbert Bécaud sau Charles Aznavour, nu-mi mai amintesc. Ce poţi să spui despre singurătate? Că este un subspaţiu al vidului? Că este extrem de dureroasă în calitatea ei de anticameră a stărilor depresive? Că este propice creaţiei artistice, dar periculoasă de-a dreptul atunci cînd este vorba de acţiunea practică? De existat există, cu toţii am întîlnit-o, dar sînt multe lucruri cărora le putem afirma cu certitudine existenţa, fără însă a fi în stare să definim într-un mod, dacă nu exact, cel puţin convingător existenţa. Ca de exemplu, sufletul, răutatea sau suferinţa. În context cioranian, situaţia stă altfel; înainte încă de […]