Despre teatralitate, limbaj scenic, realism

„In arta teatrului, dorinta de a arata totul creeaza tocmai o limita in posibilitatea spectatorului de a imagina. Maiestria artistului de teatru consta, in mare masura, in a sugera cu un element, ferind intregul, lasindu-l la puterea de completare a spectatorilor. […] Teatralizare nu de dragul teatralizarii, nu pentru a stirni artificial interesul sau pentru a face neaparat altfel decit in realitatea imediata, ci pentru o realitate transmisa cu imagini specifice artei scenei. Nu arhitectura inghesuita si minimalizata pe o scenuta, nu cladiri reproduse cu efort inutil, ci imagini scenice, poetico-dramatice, concretizate in decoruri. (Teatralizarea picturii de teatru, 1956) Cum va place (montat de Liviu Ciulei la Bulandra in 1961): „Marturisesc ca nu am urmarit, ca scop, sa fiu original, consider ca pur si simplu am transpus in limbaj scenic elementul poetic. Am cautat sa realizez, prin miscare, relatiile dintre personaje. In general, miscarea personajelor este conceputa ca o miscare strict scenica, specific scenica, atit compozitional, cit si ca expresie; dar, atit gestul individual, cit si miscarea de ansamblu, poarta sub acest invelis «scenic» (ca un simbure), situatia de viata din care e inspirat si pe care o reflecta, ferind rezultatul de formal. «Noul» cred ca apare tocmai in incercarea […]