Despre teatrul clasic la Festivalul de la Arad

„Clasicii, contemporanii nostri“ este o sintagma intrata deja in uz. Acoperirea in realitate o dau tot mai desele reformulari actuale ale titlurilor de notorietate, ale capodoperelor apartinind marelui repertoriu universal. Drept pentru care s-ar putea conchide ca nici un autor mare, care merita a fi numit „clasic“, adica definitiv omologat in patrimoniul literar-teatral, nu-si mai poate face drum spre spectatorul de azi fara sublinierea actualitatii ideilor sale. Cei dintii au observat acest lucru regizorii, care detin si mjloacele de a face ca un spectacol sa „sune“ actual indiferent din ce secol vine autorul piesei. Dupa experienta larg raspindita a operei shakespeariene, recuperata pentru toate timpurile, practic si teoretic, terenul a devenit policrom si, de la vestiti comediografi la tragicii Antichitatii, mari nume ale teatrului mondial au trecut si trec printr-un purgatoriu al limpezirii ideilor, strabatind timpurile. Totdeauna provocator, fenomenul e legitimat de caracterul viu al spectacolului teatral, care-si compenseaza efemeritatea prin acest potential al impactului in prezent. Un festival care si-a facut din aceasta preocupare un scop – cel de teatru clasic de la Arad – a promovat la cea de a X-a editie a sa, tocmai incheiata, noi dovezi in sprijinul tezei de mai sus. De la Apus de […]