Despre vernisaj, capital si piscoturi

  • Recomandă articolul
Recent am participat la „vernisarea“ expozitiei de fotografie a lui Alex Leo Serban. Stiam de mai mult timp despre aceasta expozitie si am avut ocazia sa vad fotografiile autorului cu ceva timp in urma, la Cluj. Chiar am participat la reproducerea lor, ajutindu-l pe autor sa gaseasca un sistem de printare. Am fost invitat sa „vernisez“ aceasta expozitie si, fireste, ca tot intelighentul roman, am spus da. Eram constient ca trebuie sa rostesc citeva vorbe. Imi construisem o mica poveste pornind de la ceea ce stiam despre Retrouve la distance (numele expozitiei) si cite ceva despre tehnica si distanta. Insa, o data ajuns la Bucuresti, aflu doua lucruri neadecvate cu postura pe care mi-o asum: in comunicatul de presa al Institutului Francez (caci aici a avut loc evenimentul) citisem ca sint curator, iar in Observator cultural, ca sint critic de arta. Fireste, fara suparare. Vorba ceea: tot raul spre binele omului. Dar trebuia sa fac citeva rectificari, pentru a fi impacat cu mine insumi. Mai intii: nu am fost si nu sint curator din principiu. Am fost, de mai multe ori, organizator al unor expozitii si manager al unor situatii. Termenul de curator nu mi-a convenit din simplul motiv ca […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

object(WP_Term)#12883 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }