Desubiectivizarea realităţii şi provocarea ficţiunii

Dan Lungu Proză cu amănuntul, Editura Polirom, Colecţia „Ego.Proză“, Iaşi, 2008, 280 p.   În anul 1999, Editura Asociaţiei culturale OuTopos publica, în colecţia „Noua literatură“, volumul Cheta la flegmă al lui Dan Lungu, cunoscut la vremea aceea mai mult ca poet. Avea loc, astfel, fuziunea mult aşteptată în spaţiul cultural bahluvian dintre Club 8 (grupare condusă chiar de Dan Lungu) şi OuTopos (organizaţia unor foarte tineri scriitori la acea vreme, precum Lucian Dan Teodorovici, Florin Lăzărescu, Bogdan Creţu, Doris Mironescu, subsemnatul şi mulţi alţii), fuziune consolidată şi de apariţia în aceeaşi colecţie a cărţilor lui O. Nimigean şi M. Astner, membri de bază ai clubului. Aşadar, sub auspiciile unor serioase eforturi de configurare a unui areal cultural, alternativ la cel instituţionalizat, se producea debutul în proză al lui Dan Lungu. Cartea a avut un număr nesperat de ecouri în presa de specialitate şi, în scurt timp, numele autorului ei era din ce în ce mai des pomenit alături de altele, reprezentante ale noului val din proza românească. Tirajul aproape confidenţial (dar bine administrat) al volumului şi succesul de critică dobîndit l-au determinat pe scriitor să-şi republice culegerea de proză scurtă, patru ani mai tîrziu, sub titlul Proză cu amănuntul. […]