Dialog

Stimate domnule Ungureanu, Va impartasesc in intregime opinia dvs. despre Titus Popovici, in pofida colegilor lui de generatie, de facultate si de urbe (Oradea), printre care ma aflu. Adaug la cele spuse de dvs. si faptul ca prima lui carte, Strainul, pe care a scris-o lipsind doua luni de la facultate (fapt inadmisibil in epoca aceea, decit doar cu acordul – poate cu „comanda“ – stapinirii si despre care mi s-a confesat pe Calea Victoriei, barbos si nedormit: „Scriu o carte, sau dau lovitura, sau intru in puscarie“ (bineinteles, in mod ipocrit); deci si acea carte foloseste procedeul satirizarii celor printre care a trait, adica mica burghezie a Oradiei de pina prin 1947-1948, inclusiv un preot greco-catolic cu care facea plimbari lungi pe malul Crisului in discutii filozofice, acela fiind un distins intelectual si, intr-un fel, mentorul sau. Se pot recunoaste multe personaje in acea carte, inclusiv iubita lui, novice si indragostita atunci, prezentata in carte cu totul dezonorant. (À la Petru Dumitriu, ca procedeu literaro-etnico-moral al descrierii unei societati romanesti.) Cit priveste disparitia lui Constantin Tanase, dupa cite stiu, ea s-a datorat – direct sau indirect, cupletelor sale anticomuniste, printre care: „De la Tisa pin-la Don/ Davai ceas, davai […]