Dictatura hypermedia

Exista un gen de vise in care apare o usa prin care intri senin sau curios si la capatul careia descoperi lumi noi: noi incaperi in peretii carora se afla noi usi si promisiunea latenta a altor si a altor intrari si iesiri. Aceasta putere de a dispune si de a controla liber un spatiu dat te face un dictator. Dictator insa nu doar al propriilor tale vise, ci si – odata descoperite mijloacele hyper – al realitatii insesi. Dar cum dictatorii esueaza in propriul lor proiect totalitar, salvarea pe care o poate aduce arta digitala vine din remediile pe care autorul si spectatorul, deopotriva, le pot gasi impotriva acestui „totalitarism“. O astfel de solutie, cu toate paradoxurile si alternativele sale soft, propun si Calin Man & grupul Kinema Ikon. 1. Computerul ca o palarie dadaista Calin Man stie, computerul este asemeni palariei dadaistilor, cea in care erau aruncate litere si cuvinte si din care poetii isi extrageau (picto)poemele lor. Acum, poetii si cititorii lor, indistinct, se plimba impreuna cu noile poezii, hypertextele. De unde o simpla concluzie preliminara: (a) arta tinde sa cuprinda totul, sa fie totala si (b) arta intr-adevar s-a democratizat. Sint ideile anuntate programatic de Avangarda […]