Dilema animalului politic

  • Recomandă articolul
Conceptul aristotelic de „zoon politikon“ a intrat în folclor. Uneori chiar profesioniştii de elită (de exemplu, Elliot Aronson) înlocuiesc noţiunea de politic cu cea de social (animal social). Desigur, animalul politic este şi un animal social. Dar nu toate animalele sociale (albine, furnici, lupi, oi, rîndunele, peşti etc.) sînt şi animale politice. (A se vedea cartea lui Edward O. Wilson: The Social Conquest of the Earth, 2016.) Numai omul este animalul care-şi reglează multiplele sale relaţii şi activităţi cu ajutorul instituţiilor politice (de la cele care elaborează legi pînă la cele care le aplică). Dincolo sau dincoace de limbajul verbal, de conştiinţă, de folosirea focului şi a uneltelor, de teama de moarte şi de cultul celor morţi etc., omul elaborează şi aplică coduri legislative cu ajutorul unor instituţii politice şi nu numai politice. Obeliscul (codul) lui Hamurabi este un artefact fondator paradigmatic pentru întreaga istorie a animalului politic. Prin formă (deget arătător), mărime, text, multiplicare şi amplasare, anticipează complexitatea pe care o are realitatea numită „MEDIA“, realitate care, aşa cum argumentează John Durham Peters (The Marvelous Clouds: Toward a Philosophy of the Elemental Media, 2016), influenţează în mod esenţial condiţia umană şi evoluţia ei. Principiile morale pot să fie respectate, încălcate, […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.