Dimineata pierduta, o carte-cult

Un asemenea onirism era marca unor generatii precedente, un soi de forma acceptata de opozitie la regim, ca si recursul la mit, o supapa, o deviere de la comandamentele partidului in materie de literatura. „Aveam treizeci si trei de ani si traiam in tara lui Big Brotherescu“, isi aminteste Gabriela Adamesteanu, nascuta in 1942. Refuzind sa se plieze normei realismului socialist din tara sa, ea si-a aminat indelung intrarea in literatura, dar cind aceasta s-a produs, a fost rasunatoare: primul ei roman a fost calduros intimpinat in 1975, dar veritabilul eveniment pentru romanciera si pentru literatura romana a fost Dimineata pierduta, care devine o carte-cult inca de la aparitie, in 1985. Intr-un stil crud, ea prezinta o eroina septuagenara, zeflemista si inteligenta, care se intoarce asupra deceniilor sale de viata dar si asupra dramelor romanesti. Tradusa in sfirsit, aceasta calatorie la capatul razboaielor si dictaturilor are verva unui Céline, fara angajamentele sale dezgustatoare: intr-adevar, generoasa Gabriela Adamesteanu a devenit apoi unul dintre intelectualii cei mai importanti dupa Revolutia din 1989.