DIN FOIŞOR. Croitoraşul cel viteaz

La începutul anilor nouăzeci, genul meu publicistic preferat era pamfletul – citeam şi, mai ales, scriam cu mare poftă pamflete. Apoi am renunţat, măcar în calitate de autor, la farmecele genului. Pe de o parte, se umpluse ţara de pamfletari şi mi s-a părut mai atractiv articolul rece, de analiză. Pe de alta, aveam senzaţia că nu fac altceva decît să contribui şi eu, cu pamfletele mele, la degradarea climatului public, oricum ajuns pe la genunchiul broaştei. Nu mai spun că, în naivitatea mea, chiar începusem să cred că formele stimulează fondul şi, dacă-i voi trata pe başbuzuci cu domnul, dacă o să elimin adjectivele sulfuroase, ei se vor îndrepta, vor deveni nişte adevăraţi domni cu conduite ireproşabile. Groaznică iluzie! De parcă faci bici din rahat. Poate de asta, chiar şi în ultimii vreo cincisprezece ani, am mai căzut în păcat, am mai comis măcar o duzină de pamflete. Prea şi-o cereau, totuşi, alde Iliescu, Năstase, Păunescu, Băsescu, Lady von Merckel-Udrea, cu tot neamul lor, ca să nu le-o dai. Iată, acum – dar ce spun eu acum, că mă abţin de vreo doi ani! –, şi-o cere şi piticania sinistră din fruntea guvernului. Să i-o dăm, aşadar!   Ei, […]