DIN FOIȘOR. Dinu Olărașu, poet și trubadur

Născut în 1962, Dinu Olărașu a debutat devreme, în 1984, la Editura Albatros, cu volumul Dăruit eternității pe fereastră. După o pauză lungă de treisprezece ani și o revoluție, a reînceput să publice poezie cu o frecvență acceptabilă: Traficul de transparență (1997), Frenetic (1998), In (2001),Caietele verii, Caietele toamnei, Caietele iernii, Caietele primăverii (2003-2004), ultimul volum apărut, pe care am avut bucuria să îl lansăm împreună la „Serile Timpul“, la începutul lui ianuarie curent, fiind Vamă (Editura Eikon, 2010). Dar Dinu Olărașu nu este doar un poet în cuvinte, ci și unul pe note. Nici nu știu care va fi apărut primul, însă, deși cîntă de foarte multă vreme, a debutat discografic abia în 1998, cu CD-ul Pur & simplu, urmat de Vizavi (2001), Altcumva (2006), Cîmpia lucrurilor bune (2009), disc pe care îl și reascult în vreme ce scriu textul de față. Majoritatea cîntecelor sale sînt compuse pe versurile proprii, nu mereu pe cele din volume, dar fiind la fel de valabile poetic ca și cele din volumele propriu-zise. Să nu uit că Dinu Olărașu, transplantat de aici, din Moldova, tocmai la Sighișoara, este și un prieten pe care te poți baza – anul trecut, avînd de susținut un […]