DIN FOIŞOR. Poeţii mei: Dan Giosu
- 17-12-2010
- Nr. 555
-
Liviu ANTONESEI
- Rubrici
- 22 Comentarii
Exact cînd revista iese pe piaţă, Dan Giosu, însoţit de famile, se află într-o maşină ce-l conduce pe malul Atlanticului. Dacă nu definitiv, atunci pentru foarte multă vreme. Soţia sa va fi medic în Bretagne. Să fie acest articol urare de bun drum! În urmă cu fix cincisprezece ani, cînd publica cel de-al treilea volum de poezii, Patru plus îngerul (1984), la zece ani de la debutul cu Întoarcerea cuvintelor (1984) şi cinci de la Liber ca pasărea (1989), constatam că Dan Giosu e cel mai puternic talent liric nativ, apărut în ultima jumătate de veac în poetica noastră urbe. Sînt bucuros să observ că ultimul volum, Cîntecul Kumulipo (2009), verifică după aşa de mulţi ani diagnosticul de atunci. N-aş fi putut formula acest diagnostic nici la debut, nici după un „cincinal“ de poezie marca Dan Giosu, nu pentru că talentul ar fi fost mai puţin vizibil acolo, ci pentru că poetul era încă foarte tînăr şi la cei foarte tineri e dificil să distingi cît ţine de puterea trecătoare a vîrstei şi cît reprezintă forţă structurală, cea care depăşeşte frumuseţile şi capriciile vîrstei. Însă, dacă n-aş fi vrut să observ asta la apariţia volumului Patru plus îngerul, ar fi […]
@) All
Si un An Nou plin de impliniri si bucurii! Ne revedem la anul! Ultimul articol din acest an urmeaza sa fie postat in ultima editie din acest an a revistei – e pe teava!
@) Daca_nu_nu
Si bine ca ai semnalat si blogul acela al lui DG despre care eu nu stiam nimic. In fond, acolo sint postate toate volumele sale de poezie, mai putin cel de anul trecut.
Le-am postat în primul rând pentru studenţi. Acuma-s sărbători, petreceri, mă rog, de-ale tinereţii, dar după ce se vor linişti un pic, dat fiind că e vacanţă, vor citi şi de aceea m-am gândit că e bine să rămână aici câteva poezii. În fond, toată lumea ştie că o poezie de calitate se susţine fără probleme prin sine. Pe mine m-ai convins că Dan Giosu este un poet foarte bun, de aceea, sunt onorată că ţi-am putut fi de ajutor.
@) Daca_nu_nu
…postarea poeziilor. in fond, tirajele cartilor de poezii au fost minuscule mereu, iar acum sint micronice! multumesc pentru ajutor!
Sălbatec galop peste mine nechează
un geamăt, un strigăt sălbatic apoi
o, Doamnă, şi-mi pare că-s purtat pe-o amiază-n
caleaşca nebună a jalnicei ploi.
Încet, deopotrivă, un tunet, o armă
îmi fulgeră pieptul şi cad sângerând;
o, Doamnă, şi-mi pare că-s purtat într-o goană
de-o mie de iepe turbate pe rând.
Şi îngeri de toate culorile schimbă
în mantii de seară sălbatecu-mi trup
or, când s-or întoarce la mine, iubito,
blajinii tăi cai cu dantură de lup?
Intoarce-te iubito-n cămara mea de ceaţă;
Aceeaşi albă nimfă-n parfumul tău dintâi.
La mine-am prins un flutur ce m-a rănit pe faţă
Şi vreau să te rănească în goliciunea lui.
În întuneric cată o mână să-mi sugrume
Această clipă care o voi să ţi-o descriu
Şi fruntea ta rănită ar răscoli o lume
Purtată sub aripă de-un fluture târziu.
Curând zvâcniri de aripi şi pătimaşe linişti
Vor luneca prin aer – torente în delir.
Un ţârîit de greier din depărtate mirişti
Mă face de tăcerea aceasta să mă mir.
Întoarce-te şi lasă uitarea tuturora
Peste lăcaşul nostru un amânat pustiu.
Un ornic singur, poate, se va opri la ora
Ce-nchide-n întuneric un fluture târziu.
…să-i dăm mai departe cuvântul poetului, în volumul de debut, „Întoarcerea cuvintelor”.
PROCESUL
Inculpat, recunoşti că în ziua de cinci
ai atentat la buna dispoziţie a melcului şi
i-ai recitat patru sute treizeci şi patru de poezii?
Onorată instanţă,
jur că eram la o anumită distanţă
aşa că n-a putut auzi
cele patru sute treizeci şi patru de poezii.
Mai recunoşti că apoi ai încercat să-i legi
cu cravata ta roşie
coarnele lui mari şi blegi?
L-ai purtat prin oraş
în asfinţit
până-a murit?
Recunoaşte,
porţi vina acestei teribile crime
în plină tristeţe de toamnă şi-n plină mulţime?!
Onorată instanţă,
recunosc, l-am ridicat de jos şi
plângând i-am spus câteva sute de poezii
singura vină ce-o port
e, onorată instanţă,
că deja era mort.
@) Daca_nu_nu
N-ai gresit deloc! Da, a pastrat motto-ul si la volumul cu pricina, desi acela e de proza! Foate bun, de altfel, dar pentru mine, DG e mai ales poetul.
Serios. Frumos vers. Domnia ta ai săpat deja şi ai dat de Dan Giosu, iar noi îţi mulţumim că ne-ai spus şi nouă.
Mă uitam pe site-ul lui, acolo unde-am găsit motto-ul: „Lucrurile nu sunt aşa cum sunt, ci aşa cum nu sunt” şi văd că l-a păstrat şi în volumul apărut la Polirom în 2006, anume „Patru plus patru şi ceilalţi patru”. Deci n-am greşit ridicând problema logicii sentimentelor, nu?
@) Daca_nu_nu
…pina dam de stele in apa! frumos vers!
Mai săpăm, Bunicule, mai săpăm. Că de-aia ne-a dat Doamne-Doamne instrumente de căutat, să tot căutăm. Dacă aflăm vreun răspuns, bine de bine, iară dacă nu, nu. Sapa şi lopata, ce mai atâta vorbă…
…Bunicule, după om. Ştiu că e o problemă grea, de aceea nici n-am întrebat pe fitecine. Te-am întrebat pe domnia ta, care ştiu ce poţi şi pe tărâmul logicii şi pe acela al poeziei. Dacă era o întrebare uşoară, poate i-aş fi găsit şi singură dezlegarea, nu-i aşa?
@) Daca_nu_nu
Stind eu si cugetind, ori poate doar stind, mi-am amintit vorba unui filosof: inima are ratiunile ei pe care ratiunea nu le are. Si mi-am mai amintit titlul unei carti a unui psiholog: Logica sentimentelor. Pe cit imi pot eu da cu parerea, cred ca raspunsul pe aici, pe undeva, ar trebui cautat…
@) Daca_nu_nu
Asa ca trebuie sa mai stau si sa cuget, ca sa aflu un raspuns!
O lege a logicii, în formularea lui Samuil Micu, sună cam aşa: Oricare lucru se judecă prin ceea ce este, nu prin ceea ce nu este. Iar noi îi dăm dreptate în privinţa logicii.
În poezie însă, dacă ar fi să-i urmăm lui Dan Giosu însuşi, atunci „Lucrurile nu sunt aşa cum sunt, / Ci aşa cum nu sunt.” (http://www.diligenta.com/dangiosu/page37.html).
Unde se termină poezia şi unde începe logica – sau viceversa – nu o vom şti probabil niciodată…
@) Daca_nu_nu
Penrtu ajutor! Nu ma gindisem la asta! De altfel, pentru ca el nu foloseste computerul, uitasem complat de site!
Sângele meu îngheaţă
iarna în formă de pasăre,
se ridică cu roşii aripi
deasupra oraşului nostru
desenat pe nisip.
Pasărea toată e sângele meu;
cuprinde dintr’o privire tot ce există,
în ziua aceea de iarnă
când poate să zboare
şi ziua aceea e tristă.
Pasărea e câmpul pe care alergi,
desculţ şi tăcut. Poate fi rana
lăsată-ntr’o zi de duminecă
pe zidul cetăţii
de Ana.
De aceea, voi să nu trageţi în ea,
ea poate să moară…
Pasăre, a sângelui meu rătăcit
în afară!
Dar ea nu va zbura decât un minut jumătate;
la focul înălţat de sufletul nostru se frânge,
ca-n alba zăpadă să cadă
de sus reci picături de sânge.
Era un ţărm de aur cum nu fusese ţărm,
cu păsări mari ce dau în aer sămn.
Or, sânii tăi, de-acolo, mari globuri de cristal,
atrag prin strălucire vapoarele la mal.
Şi-adesea îţi plimbi trupul frumos de abanos
o, tu înaripata privirii mele-n jos!
Şi-ai mâinile întinse şi şolduri care-nţeapă
şi pielea ta ca pielea delfinilor în apă.
Acolo, printre brazi
I
Bine-ai venit tu,
coborâtoare din cele mai calde esenţe!
Pentru ce mă tem atât de puţin?
În cămaşă să stai şi să priveşti luna;
neclintită să stai. Acolo printre brazi…
Ai venit, pentru asta.
Bine-ai venit tu ce stai şi priveşti luna!
Dacă n-ai fi goală pe dedesubt
m-aş repezi să-ţi miros o parte din sân,
să-ţi măsor o parte din trup;
tare mai semeni tu cu ceva de demult!
m-aş încolăci pe coapsele tale
ca un şarpe
pe trupul Evei;
ţi-aş muşca părul şi ceafa
atât cât să nu ţipi
acolo, printre brazi
când priveşti luna.
II
Tare mai semeni tu cu ceva de demult!
Semeni c-o piersică!
Nu. Mi s-a părut că semeni c-o piersică.
Tu semeni, de fapt, cu ceva
îmbobocit sub zăpadă.
Mai semeni cu mama
când se privea în oglindă;
şi cu tata
când tăia un copac…
Tare mai semeni tu cu ceva de demult!
Eu aş vrea să semeni cu cineva singur;
cu un omuleţ străveziu
prin care se vede-o cărare.
III
– Marile ceţuri sunt în puterea ta.
Risipeşte-le-acum
Să vedem odată
ce se petrece Acolo.
– Acolo se petrece ceva foarte încet
şi în umbră…
IV
Iată, s-a apropiat de tine
turma de oameni.
Ţi-au luat urma.
Se pare că-ţi curge sânge din trup
Şi luna îţi luminează prea tare
Singurătatea.
…site-ul poetului Dan Giosu, în link-ul de mai jos:
http://www.diligenta.com/dangiosu/page3.html
@) Incurajament
…asa ca incerc sa ma pliez, de fiecare data, pe ceea ce mi se pare mai important de semnalat. Puteam cita citeva fragmente si din DG, dar ramin la ideea ca, in cazul acestei poezii, intregul e mai relevant decit fagmentele, oricit de stralucitoare…
Probabil cel mai bun articol al lui Liviu Antonesei. Din pacate, generalizarea nu pogoara in aria textului discutat, ceea ce diminueaza copios latura analitica..