DIN FOIŞOR. Poeţii mei: Ion Mureşan

Nu voi uita niciodată prima întîlnire cu Muri. S-a întîmplat la Iaşi, cu prilejul unei reuniuni a cenaclurilor studenţeşti. Era prezentă toată floarea cea vestită a generaţiei acolo şi toţi au citit ceva. Cîţiva debutaseră, unii ajungînd să publice şi al doilea volum, majoritatea însă urma să mai aştepte – cîţiva foarte mult! Toată lumea a citit ce avea mai bun la purtător, iar publicul a receptat cum se cuvine recitalurile. A citit şi Muri, la un moment dat. A citit Izgonirea din poezie. Iar sala, la sfîrşitul lecturii, în primul moment, a rămas mută, abia după cîteva secunde izbucnind în aplauze. Eu am rămas mut în continuare, chiar cînd sala aplauda, dar în gînd mi-am spus: „Iată poetul!“ N-am avut multe întîlniri cu Ion Mureşan, dar pe cele puţine nu le pot uita. Nu pot uita, de pildă, una de la Cluj, din primăvara lui 1981, cînd poetul lucra la licenţa în filozofie. Îmi amintesc că ne-am întîlnit spontan la Arizona, că am băut cafea şi mi-a povestit despre teză – mi-a rămas în memorie numele lui Dilthey! –, dar, apoi, se taie filmul! Îmi amintesc doar că am fost în multe „locuri publice“, că am întîlnit multă lume, […]