DIN FOIŞOR. Poeţii mei: Mallarmé şi Char

De bună seamă, pînă acum, la secţiunea „Poeţii mei“, am tratat exclusiv poeţi contemporani şi români, indiferent că erau din generaţia mea, mai mari sau mai mici decît mine. Însă, în egală măsură, cred că sînt „poeţii mei“ toţi autorii care-mi plac, indiferent cînd şi unde vor fi trăit, mai ales dacă vor fi avut şi vreun rol mai însemnat în formarea mea ca autor, cum este cazul celor doi la care mă refer în acest articol. Cum funcţionează şi mintea omului! Am ajuns la subiect pe o cale interesantă – am intrat în posesia volumului Albert Camus, René Char, Corespondenţă, 1946 – 1959 (RAO, 2011) şi, pe loc, într-o lectură frenetică, ambii autori figurînd în cel dintîi panteon personal. Voiam chiar să scriu despre el, doar că lectura e şi laborioasă, şi am amînat tema pentru săptămîna viitoare. În schimb, gîndul mi-a fugit la jumătatea lui noiembrie 1990, cînd reveneam de la Paris, după o şedere de o lună şi jumătate, datorată unei burse – complet liberă de obligaţii! – acordate de dna Anette Laborey şi Fundaţia pentru întrajutorare intelectuală europeană. Nu ştiu alţii – au fost cîteva zeci de burse acordate în acel an – cu ce s-au […]