Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
DIN FOIŞOR. Poeţii mei: Mircea Dinescu, în toate stările sale!
- 27-01-2011
- Nr. 560
-
Liviu ANTONESEI
- Rubrici
- 18 Comentarii
Scriam săptămîna trecută că din colecţia de poeţi laureaţi ai Premiului Naţional de Poezie, lansată pe 15 ianuarie la Botoşani, lipseşte volumul unuia dintre laureaţi, Mircea Dinescu. În opinia mea, indiferent de motivele refuzului, poetul a greşit. Partea bună este că eroarea poate fi remediată oricînd, pentru că editarea de antologii ale poeţilor laureaţi va continua. Sper, prin urmare, că poetul va reveni la sentimente mai bune – e, totuşi, aberant ca seria să rămînă incompletă dintr-un, probabil, capriciu. Asta nu înseamnă că Mircea Dinescu ar fi dezinteresat de opera sa. Dimpotrivă, de la Gaudeamus încoace, poetul străbate ţara pentru a-şi lansa cel mai nou volum de poezie, Femeile din secolul trecut. Poezii noi, 2004-2010 (Editura Fundaţiei pentru Poezie „Mircea Dinescu“, Bucureşti, 2010, Concept şi desene de Dan Erceanu). Şi de ce spun volum? Este un adevărat album de poezie şi grafică excelent gîndit de cei doi artişti. Miercuri, 19 ianuarie, poetul a ajuns cu lansarea volumului la Iaşi, unde sala de aproape 300 de locuri a Ateneului Tătăraşi s-a dovedit neîncăpătoare pentru a-i primi pe fanii poetului, pe iubitorii de poezie ori pe curioşi. Aveau şi cei din urmă dreptate! Pentru că lansarea volumului a fost, de fapt, un […]
@) Daca_nu_nu
…pe cineva care are o fixa, pentu care logica nu are valoare, iar indiferent despre ce ar fi vorba, ajunge tot in fundatura cu pricina. nu cred ca e posibil sa fie convins de vreu argument rational asa ca iti pierzi vremea de pomana.
@) Menumorut
…si sa-i cauti poeziile lui Dinescu, eu zic ca iti vor fi pe plac!
…dar dumneata ai o problemă şi cred că una personală cu Dorin Tudoran. Altfel nu înţeleg de unde atâta energie consumată ca să arăţi… ce? Acuma, eu îţi vorbesc la singular, că deja m-am obişnuit cu dumneata; dacă într-o bună zi n-o să mai apari, cred că-mi vei lipsi. Dacă într-o altă zi, cum sunt eu aiurită, nu mi-aş găsi bricheta şi dumneata mi-ai oferi un foc, nu m-ar mira deloc. Cum vezi, azi sunt în pasă bună, că aici vorbim despre poeziile Dinescului, pe care noi tot încercăm să-l convingem să se lase antologat. Dumneata însă, o ţii pe-a dumitale.
Bun. Numai că eu n-am mai pomenit pe cineva atât de maestru în a citi atât de încâlcit nişte documente. Linkul postat de domnia ta duce la un document fără ştampilă/însemne CNSAS. Chiar şi aşa, documentul acela spune că Tudoran a lansat în gura mare o ameninţare la adresa lui Adrian Păunescu. Sunt pomenite acolo trei persoane. Poate vor fi fost de faţă şi mai multe, cine ştie? Iar cineva i-a turnat pe toţi! Punct. Eu aşa pricep textul acela. O, Doamne, greu pe lumea asta. Nu vrei domnia ta, dragă Dane, să accepţi că Dorin Tudoran a dat un corpus de documente care vizează sistemul, nu persoanele. S-a scris despre carte şi se va mai scrie. Toate cercetările viitoare pe această temă vor ţine cont de ea. Dacă ai un dosar similar, al dumitale sau al altcuiva apropiat, scoate-l la lumină şi lumea va putea judeca după mintiuca-i proprie. Dar aşa, cu speculaţii mărunte, pândind fiecare notiţă de ziar în care apare numele lui Tudoran şi aducând-o drept probă supremă, aşa nu faci nicio brânză… Pentru că, din ce se cunoaşte până acum, reiese limpede că Tudoran a fost victima sistemului securist şi nu colaborator al lui, cum insinuezi domnia ta. Numa păcate-ţi faci…
Multumesc ca m-ai invitat aici. Nu mai stiam nimic de Dinescu poetul. Nu c-as fi stiut vreodata prea multe…caci ocupatiunea mea principala…e la alte prostii…
Oricum…frumos ai scris…despre un \”frumos\” …subiect…!
Merci again…!( n-am mai auzit formula asta de multumire asta pana acum…;))
Si tie..si entuziastilor tai prieteni ..aici..comentatori…
Sunt prea prezent altundeva in acest numar al OC ca sa-mi permit sa comentez si aici in extenso. Atat: marile natiuni au pacatuit aseseori recunoscandu-si geniile literare prea tarziu. Cele mici sunt absolvite de acest pacat. Ele nu recunosc genialitatea acestora niciodata. Sau o fac cand acestea sunt descoperite de catre \”straini\”, trecand apoi automat la protocronism.
http://www.ziaristionline.ro/2011/01/31/cine-pe-cine-a-turnat-la-securitate-dorin-tudoran-si-adrian-paunescu-in-dosarele-cnsas/
Ştiu ce spui. Dar, vezi domnia ta, când vine vorba de plăcere – iaca, ce deşteaptă m-am ajuns, îţi spun eu ţie cum devine treaba – cei mai mulţi preferă s-o trăiască, nu s-o şi vorbească. E ceva de genul: „Am mâncat o prăjitură bună-bună…”. E, când vine vorba de neplăcere, acolo oamenii par să-şi găsească mai uşor cuvintele… Înjură una bună şi s-or stâmpărat, că aşa-i românul…
@) Daca_nu_nu
…si trebuie vorbite in particular, dar un poet atit de „public” mi se pare un subiect la fel de public!
Nu mă face să dau telefoane la ora asta, că e deja târziu. Dar mâine-l sun, să ştii, şi-l întreb. Deşi sunt sigură că citeşte ce povestim noi aici, dar nu intervine. Nu ştiu de ce lumea e aşa reţinută când poate spune ce gândeşte. Pe la noi încă se preferă vorbitul în particular, ha, ha, ha…
@) Daca_nu_nu
…deci ii place poetul, nu si comentatorul! Prin umare, nu se uita din masochism, ci cu o anumita speranta ca poate, deodata, poetul va incepe sa comenteze in versuri!
Bineînţeles că-i place poetul Mircea Dinescu amicului meu. Păi, altfel de ce s-ar uita la emisiune? Numai de dragul… adrenalinei? Nu. Dl Dinescu este un poet important, aşa cum am spus; noi lucrăm pe textele d-sale, atât în preuniversitar cât şi în universităţi, de aceea spun că ambîţul de a nu se lăsa antologat trebuie să-i treacă. Şi-i va trece, când va realiza că poezia d-sale nu-i mai aparţine aşa cum probabil îşi imagina. De aceea am şi dat această versiune a recitării lui Pittiş, care încheie: „…deşi arcaşii ceţii spre mine îşi reped / săgeţile vestirii… Sunt PITTIŞ. Bună seara!”.
Probabil poetul se simte jefuit de poezia lui, de sinele-i, atunci când se vede străjuit de copertă, dar se pare că aceasta este soarta lui. Nu noi i-am furat poezia. El ne-a dăruit-o. Ea ne-a invadat, e în noi… Salut!
Las că ştie el mai bine, numai că nu i-a convenit, cred, până acum, să accepte acest lucru. Dar îl va accepta, că aşa-i în literatură, n-ai ce face. Dacă cititorul te place, te ia cu el forever and a day. Dacă_nu_nu…
@) Daca_nu_nu
Buna chestia cu amicul! Dar altceva m-ar interesa in legatura cu el – ii place Dinescu ca poet?
@) Daca_nu_nu
Excelenta interpretarea lui Motu Pittis! O stiam, dar o pierusem din vedere.
…eu am întors-o cumva, încercând să aduc lângă cele două poezii citate în articol, altele două, mai vechi (să putem vedea diferenţele/asemănările).
Da, Mircea Dinescu este un poet valoros şi, personal, am fost contrariată la discuţia aceea dacă merită sau nu să apară în manualele şcolare; pentru că, din punctul meu de vedere, merită! Şi nu doar el, ci destui poeţi în viaţă. Bun.
Acuma, că Mircea Dinescu a dat 24 de poezii în şapte ani, e foarte bine. Lasă-aşa, mai zgârcit, că e mai nimerit! E vreme pentru cititor să i se facă dor de tine, ha, ha, ha. Iar Dinescu este un poet care place. Că-i frumos! Iar frumosul – nu-i aşa? – este „ceea ce place”. Bine, că face el un pic de spectacol la teve, asta e altceva, dar poate – cine ştie? – poate din asta se hrăneşte poetul, parcă putem noi şti…
Am un amic. Vaaai, de câte ori se uită la „Tănase şi Dinescu” se enervează la culme, că vorbesc împletit. Dragă, zic, dar de ce te mai uiţi, dacă te enervezi aşa? Gata, zice, săptămâna viitoare chiar nu mă mai uit… A doua zi după emisiune, iar pachet de nervi!!! Eu mă distrez teribil… Mai tare se enervează… Dar, cu toţi nervii lui, până nu-mi serveşte două-trei-patru din replicile lui Dinescu, nu se lasă. De unde că poetul are el, aşa, un soi de magnetism, care, probabil că face rău unor nervi zdruncinaţi, dar face bine la inimă. Ce are, domle, de are? Are, domnule, are! Părerea mea.
Doamne nu mai pot de ziduri nu mai pot de cărămidă
când mişc limba cade varul de pe catedrale vechi
şi mă scuipă toamna asta ca pe-o râncedă omidă
şi-mi îndeasă floarea morţii sângerie în urechi,
şi mă ninge mila mare şi mă zgâlţâie destinul
vesel danţ de păuniţe oglindit în colţi de lup
uite foamea de paradă cum îşi plimbă manechinul
şi-mi aruncă flori pe masă şi-mi dă mâna să i-o pup…
Maica mea pe o colină te usuci de aşteptare
cum scăzu amurgu-n teiul mirosind a plâns senin
gâlgâie oraşu-n mine sunt gălbui ca o scrisoare
şi-mi înlănţuie grumazul caracatiţa din vin.
http://poeziisiversuri.com/poeti/mircea-dinescu/
Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă ştie pe de rost
şi ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge,
cum aş putea întoarce copilul care-am fost
când carnea-mi înfloreşte şi doar uitarea plânge.
Sunt tânăr, Doamnă, lucruri am aşezat destul
ca să pricep căderea din somn spre echilibru,
dar bulgări de lumină dac-aş mânca, sătul
nu m-aş încape încă în pielea mea de tigru.
Sunt tânăr, Doamnă, tânăr cu spatele frumos
şi vreau drept hrană lapte din sfârcuri de cometă,
să-mi crească ceru-n suflet şi stelele în os
şi să dezmint zăpada pierdut în piruetă.
Sunt tânăr, Doamnă, încă aripile mă ţin
chiar de ating pământul pe-aproape cu genunchii,
această putrezire mă-mbată ca un vin
căci simt curgând prin dânsa bunicile şi unchii.
Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, de-aceea nu te cred,
oricât mi-ai spune, timpul nu îşi ascute gheara
deşi arcaşii ceţii spre mine îşi reped
săgeţile vestirii, sunt tânăr. Bună seara!
Mai jos, o interpretare de excepţie:
http://www.trilulilu.ro/Acelashi/12ce036d0e04af
@) Gyll
…dar si prin geniul lingvistiv, cred, pot fi apropiati cei doi poeti de mare calibru.
Fara nici o retinere Dinescu poate fii alaturat lui Arghezi ca si poetii ai erosului sexual romanesc.
poezia lor,sexuala,izvoraraste din viata de zi cu zi cu ne si implinirile sexului alaturate visarilor erotice cu ochii incsi care bantuie fiinta umana si nu numai barbat sau femeie.
Ei redau in versurii aceste trairi cum nu o mai facuto nimeni in literatura noastra.
De aceea tine la ei ,poetii.