DIN FOIŞOR. Poeţii mei: O. Nimigean – cu preambul reparatoriu

Duminică, cînd reveneam de la Bookfest, pentru că-mi plăcuse mult cel de-al doilea volum al Andrei Rotaru, mă gîndeam că-i voi dedica articolul de săptămîna asta. O nedreptate făcută săptămîna trecută mă obligă s-o amîn pe tînăra şi talentata poetă şi să scriu acum despre O. Nimigean. Înţeleg că l-am putut uita în panorama prozei moldave pe Mihai Ursachi – pînă la urmă, frumosul său volum de povestiri e un fel de omagiu adus prozei lui Eminescu, Poe şi a romanticilor  germani -, înţeleg că l-am uitat şi pe Val Gheorghiu – pentru care, totuşi, proza e un violon d’ Ingres –, dar să-l uit pe Nimigean, autorul unui senzaţional roman poliţisto-politic al primei faze a tranziţiei? Un roman de o frumuseţe atroce, excelent şi ca poveste, şi ca scriitură! Să-l uit, mai ales că l-am prefaţat?! Mi se pare de neiertat, aşa că încerc să comit azi reparaţia. Înainte de a trece la poezia lui Nimigean, aş dori să somez vreo editură serioasă să reediteze Mortido, mai ales că prima ediţie a apărut acum un deceniu, într-un tiraj mai degrabă modic. Veste bună – e o chestiune de zile apariţia unui alt  roman de Nimigean la Polirom!   Dar […]