Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
DIN FOIŞOR. Radu Mareş apasă acceleraţia
- 18-02-2011
- Nr. 563
-
Liviu ANTONESEI
- Rubrici
- 7 Comentarii
În iulie anul trecut, la această rubrică făceam constatarea că 2010 se întrevedea ca un „an al romanului“. Într-o clasificare sui generis, inventariam deja vreo cinci „aşi“ – romane de Ioan Groşan, Nichita Danilov, Liviu Bîrsan, Ovidiu Nimigean, Radu Pavel Gheo – şi de două ori pe atîţia „popi“. A doua jumătate a anului avea să-mi confirme cu asupra de măsură impresia. Au apărut în acea perioadă excelente romane de Bogdan Suceavă, care, după ce explorase tranziţia, a purces la radiografierea Revoluţiei, Radu Aldulescu, cu un roman de reconstituire a unui destin real, Ioana Bradea şi-a publicat al doilea roman, poate sub nivelul celui dintîi, dar nu de neglijat, şi, desigur, mai sînt şi altele, dar nu vreau să transform articolul într-o listă. Mă voi opri însă în acest articol la romanul lui Radu Mareş, Cînd ne vom întoarce (Editura Limes, Cluj, 2010), pentru că evoluţia autorului mi se pare unul din cazurile cele mai interesante ale tranziţiei. Radu Mareş a debutat în 1972, cu romanul Anna sau pasărea paradisului, laureat cu premiul de debut al USR. Pînă la Revoluţie a mai publicat trei cărţi, Cel iubit, povestiri (1975), Caii sălbatici, roman (1982, Premiul de proză al Filialei Cluj a […]
@) Inima-Rea
De asta am si precizat ca nu e un roman „regionalist”, insa lumea asta a lui e, cum spun, cum spui, verosimila, iar avantajul nostru, care e unul al virstei, formatiei,esta ca o putem intelege, ba chiar si empatiza cu ea!
…in aceasta lume. Sigur c-as fi bucuros a-l cunoaste pe Radu Mares. Totusi, intelegerea prin lectura imi pare-a tine mai curind de intelegera autorului decit a lumii care-i este subiect literar. Si care e lumea lui, neaidoma nici celei „reale”, nici oricarei alteia „inchipuite” – dar verosimile, cum bine spui, frate Liviule.
Radu Mares ne e coleg de generatie. „Noi” venim dintr-o lume in care nu se mai poate trai decit literar. Minunat ar fi ca aceasta sa-si fi gasit marele povestitor!
@) Daca_nu_nu
Iar George sa faca bine si sa ne asculte! Ma rog, daca vede ce vorbim noi aici…
…că şi eu m-am gândit la George, în timp ce parcurgeam articolul tău. Iată, gând la gând cu bucurie!
Eu îl voi citi sigur. Mă refer la scriitor, nu doar la romanul acesta.
@) Daca_nu_nu
Ca fratele George ar trebui sa citeasca romanul acesta – nu doar pentru ca e foarte bun, ci si pentru ca e scris de un bucovinean si e situat in Bucovina. Desi nu e, desigur, un asa numit roman „regionalist”, l-ar ajuta la intelegerea mai buna a locului in care s-a instalat…
@) Daca_nu_nu
…e obligatoriu de citit. Cu ultimele doua carti, a intrat deja in prim-planul prozei contemporane si, din informatiile mele, mai are cel putin inca un roman terminat.
Si, da, a fost mult mai noroc decit Marino in aclimatizarea clujeana!
Frumoasă prezentare, frumoasă invitaţie la lectură, frumoasă mulţămită adusă scriitorului Radu Mareş. Cu alte cuvinte, un demers frumos şi elegant, dispus echilibrat pe trei centri importanţi: cronicarul-cititorul-scriitorul.
Spre ruşinea mea – iar spre ruşinea mea! – n-am citit niciunul din romanele lui Radu Mareş. Articolul domniei tale însă, ca de fiecare dată, stârneşte interesul.
Mulţam!
P.S. Am citit, în schimb, câteva interviuri ale scriitorului, de unde am aflat că şi D-Sa este, asemeni lui Marino, naturalizat clujean, de origine fiind bucovinean. M-am bucurat să aflu că, pentru Dl Radu Mareş, Ardealul s-a arătat mai primitor.