Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
DIN FOIŞOR. Securiştii sau turnătorii?
- 24-12-2010
- Nr. 556-557
-
Liviu ANTONESEI
- Rubrici
- 48 Comentarii
Una dintre cele mai intens şi favorabil receptate cărţi ale ultimelor luni este Documentele antume ale „Grupului de la Iaşi“ (întregite cu, mai ales, romanul-foileton al Artelului Textual, titulat, acela, „Brazde peste haturi“ Revisited) de Luca Piţu (Editura Opera Magna, Iaşi, 2010, 406 pagini). De pe blogul lui Ioan T. Morar pe cel al lui Dorin Tudoran – aceştia doi aflaţi uneori în coliziune de idei! – şi din paginile Academiei Caţavencu în cele ale revistelor culturale, am întîlnit o mulţime de articole şi toate entuziaste. Bun, şi ce este ciudat în această situaţie? E o carte de Luca Piţu, autor cu faimă consolidată, iar „literatura“ produsă de Securitate încă interesează, măcar, păturile intelectual-scriitoriceşti, fapt dovedit de masiva receptare a unor cărţi care au precedat-o pe cea de faţă, dacă ar fi să ne gîndim fie şi numai la ultimele dintre ele, tipărite de Stelian Tănase, Bujor Nedelcovici, Livius Ciocârlie sau deja amintitul Dorin Tudoran, a cărui apariţie editorială a stîrnit polemici şi controverse care nu s-au stins încă. Şi, totuşi, e ceva ciudat în cazul apariţiei pe care o comentez astăzi. Deosebit de toate cele amintite, dar şi de altele din aceeaşi zonă, cartea lui Luca Piţu nu a […]
@) Sugesie
…de arderea cartilor, as gasi strategia excelenta!
pentru a spori efectul mediatic propunem confiscarea exemplarelor tipărite şi arderea lor în faţa facultăţii de litere….apoi, după 2 luni de fierbere…scurgerea în presă şi lent în tiparniţă a unei ediţii de lux…în vreo 100.000 exemplare…bilinvă.
Gata, m-ati stampilat, sunt „preopinent”. Inainte de „ce-o fi fost” in 1989 nu eram scos, la nivel national, din „bandit, criminal, huligan, instigator, „asa numitul conducator”, „atentator la viata tovarasilor nostri conducatori” etc
Acelasi comportament al „invingatorilor” dar imbracat intr-un limbaj pretins elevat si sofisticat.
Bleah, nimic nou sub soare si/sau de luat in seama.
@) Gheorghe Campeanu
…cu drumurile prin fundaturi, nu si preopinentul. Sigur, eram mai inteligent daca nu intram de la bun inceput, pentru ca asa este, articolul avea o tema, trata o carte, un autor…
Apoi, să vă ajute Dumnezeu, domnule @) Dan să şi rămâneţi în manualele de istorie. Că au mai fost care-au intrat în istorie în timpul vieţii lor şi, când s-au fost schimbat foaia, n-au ştiut pe unde să iasă. Cum aţi fost mereu politicos cu mine – iar această calitate, chiar venind din partea unui bărbat mai trecut, nu poate lăsa insensibilă o femeie – eu vă doresc, din toată inima, ca veacurile venitoare să vă reţină şi să vă cinstească după cum meritaţi.
@ Corneliu Pavel
Stati linistit: am facut istorie adevarata si numele meu se afla in manualele de istorie si nu numai
@ Daca_nu_nu
A trecut cam de mult vremea cand raspundeam prompt la solicitarile/rugamintile doamnelor,sorry!
@ Liviu Antonesei
„In niste schimburi de mailuri, cu niste amici, nu reuseam sa ajungem la o concluzie clara daca sinteti un vechi membru al neonorabilei bresle sau un anticomunist de dupa helicoprerizarea Tatucai,…”
Hmmm, citatul de mai sus imi aduce aminte de schimburile de „note ultra secrete, exemplar unic” dintre fostii sefi ai DSS (Nicolae Plesita si Iulian Vlad) si sefii de Directii ai Securitatii pentru a „identifica si neutraliza autorul” …
Sa fiti dvs. si „amicii” mult mai slab pregatiti „profesional” pentru a ma identifica si neutraliza? La cata miselie e azi si la cat de mult s-a invatat nu numai din tehnicile fostei Securitati, nu m-ar mira sa aveti si succes. Doamne, ce preocupari gascare si gangsteriste! Asa baieti si fete, dati-i inainte, sa moara de ciuda cei care v-au „persecutat”, ori poate invatat si educat (dreaq, mai stii!).
@ Liviu Antonesei
Am fost, sint si voi fi partizanul dialogului, ba chiar si al discursului univoc, oricat ar fi de absurd, prolix sau vadit incarcat de animus personal. Dar, cu tot respectul pt. @Dan si dreptul domniei sale de a polua acest „Speakers’ Corner”, sau de a abuza bunavointa moderatorilor de la Observator Cultural, nu inteleg de ce Dvs. aveti inclinatia (caci obligatia nu o aveti) de a intra in fundatura acestui schimb de pareri cu preopinentul mentionat. In definitiv, articolul este despre Grupul de la Iasi, Luca Pitu si cronica acelor ani ‘retusata’ cu materialul clientului (Securitatea si sculele sale).
@ Paul Cernat
Multumesc si eu pentru precizariule de istorie a literaturii Samizdat din Romania, despre care imi lipsesc multe date.
@) Dan
… ca decembrie 1989, a dus si dreptul la mirlanie, practicat inainte ilegal, desigur cu exceptiile notabile ale partidoizilor si securistoizilor. In niste schimburi de mailuri, cu niste amici, nu reuseam sa ajungem la o concluzie clara daca sinteti un vechi membru al neonorabilei bresle sau un anticomunist de dupa helicoprerizarea Tatucai, ca vad ca pe aia nu-i intrebati nimic, desi aveau pozitii destul de solide inainte de 1989, ca sa fi putut schita ceva contra, orice… Acum, imi dau seama ca nu are importanta in ce grupa intrati, ca eu brasoave cu fapte de arme de la pseudonime nu servesc! Puteti scrie orice aici, va puteti da si pantalobii jos, pe mine nu doar ca nu ma afecteaza, dar nici nu ma intereseaza! Dar poate v-ati implintui misiunea si va dau astia o permisei de sarbatori!
@) Dan
Iertată-mi fie naivitatea, domnule @) Dan, dar văd că Dvs. aveţi o răfuială personală cu LA, nu o problemă etică de interes general. Păcat. Eu v-am adresat două întrebări, convinsă – în naivitatea mea – că voi primi un răspuns. Cum răspunsul Dvs. nu numai că nu a venit, dar îl vizează exclusiv pe Liviu, îmi iau libertatea să înţeleg că nu mersul naţiei şi binele public vă interesează, ci reducerea la tăcere a autorului. În această situaţie, consider intervenţiile Dvs. nule şi neavenite – vorba aia – nemotivate şi neargumentate. Poate aveţi ceva acte de eroism la activ, dar am impresia că din actele Dvs. lipseşte eroul… Dumnezeu cu mila!
… tu ce-ai facut impotriva comunismului? Ai facut in pantaloni.
Liviu Antonesei a fost solidar cu Luca Pitu si cu Dan Petrescu, inainte de 1989, ceea ce era extraordinar pentru acele vremuri.
Dane, daca ai fost atat de curajos, de ce nu ne spui si noua maretele tale fapte de vitejie, poate te baga in manualele de istorie si invatam despre tine. Nu-i pacat sa stai ascuns in anonimat, daca ai fost atat de viteaz… sa invete si copiii nostri ce inseamna barbatia de la tine, Dane, impartaseste-ne si noua din rezistenta ta impotriva comunismului, suntem pe receptie.
V-ati enervat si acum doriti o confruntare „barbatesca” cu mine. Tare mi-e teama ca sunteti prea plapand la trup si la minte (dupa cum observ, nervii va cedeaza prea usor si apoi degenerati in insulte si agresivitati gratuite) si in special la „disidenta/revolta” pentru a pretinde a va masura cu mine …. „barbateste”!
Faptul ca ma dau anonim va creaza insomnii si repede treceti la repertoriul plictisitor si uzat al „infierarilor” de tip nou cu „tavarasu` gradu`” din bogata literatura „disidentiala” a domniei voastre si multe alte povesti de bau-bau si „asa-si-pe-dincolo”.
Cand eu m-am revoltat, alaturi de alte zeci de mii de revoltati, dumneata, nu-i asa, erai „nematurizat politic” (ce scuza idioata!) si dormeai cu plapuma trasa bine peste cap si cu „doamna lasitate” stransa bine in brate. N-ati avut zvacniri de constiinta nici in 1977 si nici in 1987 ci doar ceva-ceva solidarizare cu „scriitorii interzisi” ai haaaat anului 1989, in plin joc al caderilor de domino din centrul si estul Europei. Halal curaj! La clantanisme publice despre curaj si „disidenta”, moralisme si opinii publice va lafaiti pe pagini de reviste si ziare cotidiene, la radio si TV.
V-am pus oglinda in fata, v-ati strambat/schimonosit si apoi ati trecut la atacuri „barbatesti”.
Good bye „eroule de tip nou”!
@) Inima-Rea
…pentru sfat, maitre! O sa tin minte de acuma!
@) Paul Cernat
…ca ati amintit titlul pamfletului lui EB! Acum, imi amintesc ca l-am citit la vremea cu pricina, dar nu-mi amintesc daca era in forma dactilo, sapirografiata sau tiparita. Si, da, a circulat cind AP era relativ scos din circulatia majora, dupa accidentul de la Ploiesti… Merci pentru portia de lectiina!
Paul Cernat: Foarte mulţumesc pentru precizări, sînt binevenite. Uneori, mă şi mir că ţin minte asemenea lucruri, deci e inevitabil să vină cu scăpări.
–
Din cîte ştiu eu, maître, numai între beţivi se-ntîmplă să-nceapă „conversaţia” cu înjurături, şi să se-ncheie cu deplină pretinie. În toate celelalte cazuri, reaua-credinţă funcţionează pînă la capăt. Cel mai gingaş aspect al relaţiei – fie şi fulgurante – cu cel de rea-credinţă este atunci cînd juisează că te-a prins în plasa bunelor sale sentimente. Reţeta clasică zice să-l trosneşti scurt şi să ieşi. Toate celalate variante sînt în favoarea lui.
@) Dan
…nici pe cei multi, nici pe cei putini, insa prostii ma cam enerveaza – nu e cazul -, iar ticalosii dezgusta!
@) Dan
…greu sa recunosc, doar ca lucrurile nu sint asa de simplu si maniheist asezate dupa cum le priviti d-voatra, stimate domnule! Era cit pe ce sa spun tavarasu` gradu`, asa de mult imi aducea in minte retorica d-voastra interogatoriile de pe vremuri. Si, de buna seama, odata ce scriu in numele meu si sub semnatura, chiar nu mai am chef sa convorbesc cu un pseudonim. Pe vremuri, tot pseudonimele te luat la intrebari si tot ele, subordonate celor dintii, dadeau rapoartele. Daca doriti o discutie barbateasca, veniti cu o identitate precizata si putem sta de vorba. Daca nu, nu, dupa cum suna un alt psedonim, dar care a avut decenta sa se prezinte autorului acestor rinduri si cu identitatea asumata. Sal`tare, Gorbei, sal`tare!
Apoi, depinde de unde te uiţi, domnule @) Dan. Din câte spune textul Dvs., înţeleg că Dvs. v-aţi solidarizat înainte de 1989 cu mai mult decât „scriitorii interzişi”, deci şi cu muncitorii. Eu cred ce spune textul Dvs., pentru că nu sunt în măsură să-l pun sub îndoială. Vă întreb, totuşi: După 1989 aţi rămas de partea lor? Sau rolul Dvs. s-a încheiat la Revoluţie; prin urmare şi susţinerea Dvs.?!
@Inima rea: iertati-ma ca ma vir in discutie, dar simt nevoia citorva precizari cu caracter… istoric.
Pamfletul lui Barbu se chema „Folkul si porcul” si a circulat in „samizdat” cind Paunescu fusese deja debarcat de la Flacara.
Nu Nicolae Manolescu a „demascat” primul plagiatul din Incognito dupa Paustovski (si dupa altii), ci Marin Sorescu. Manolescu l-a analizat scrupulos, e adevarat, ca si Mircea Iorgulescu de altfel.
„Ce si cit am facut se cam stie! Ca e mult sau putin, chiar nu e treaba mea sa judec. Ma intreb doar daca D-voastra aveti calitatea, acoperirea sa o faceti. Dar ma intreb, nu va intreb, pentru ca nu obisnuiesc sa-i judec pe altii mai sever decit pe mine.”
Da, am dreptul sa va judec in raport cu ce-au facut altii. Va judec cu dreptul celui care e bombardat zilnic cu bravurile dvs si a celor ca dvs si pe deasupra isi aroga si drepturi de moralizator public si formator de opinii.
Am constatat ca atunci cand nu aveti replici apelati la tehnici demne de anumite comportamente din trecutul nu prea indepartat si chiar foarte la moda si acum. Si expediati „superior” interlocutorul cu „auguri”!?
Va e greu sa recunoasteti ca ati fost si sunteti un las si un nepasator fata de cei multi pe care i-ati dispretuit si-i dispretuiti, dar nu va jenati o clipa sa-i moralizati si sa le d-ati lectii ….. publice!!!???
@) Dan
Ce si cit am facut se cam stie! Ca e mult sau putin, chiar nu e treaba mea sa judec. Ma intreb doar daca D-voastra aveti calitatea, acoperirea sa o faceti. Dar ma intreb, nu va intreb, pentru ca nu obisnuiesc sa-i judec pe altii mai sever decit pe mine. Auguri!
M-ati cam luat repede cu \”lipsa\” de maturizare politica prin anul 1977 si ati \”uitat\” de MATURIZAREA DEPLINA (la toate modurile) si LIPSA de reactie publica din anul 1987. Ei, sigur ca v-ati solidarizat public cu …. \”scriitorii interzisi\” (sigur ca DOAR interzisi ca nu era frumos din partea Secu sa-i mai si loveasca, sa-i schingiuiasca, sa-i bage in inchisori, sa-i bata la genitale etc, ca pe muncitorii revoltati …. ce dreaq, ca doar stiau smecherii aia de securisti cand si cu cine sa se comporte cu \”frumosu\” si \”uratu\”) CHIAR in timpul \”miscarii de domino din 1989\”, cum bine ziceti.
Dupa cele zise mai sus, sunt \”sigur\” ca-mi veti da o replica plina de link-uri unde sa pot citi, din opera domniei voastre dupa anul 1989, despre felul cum ati onorat curajul si sacrificiile muncitorilor revoltati (contemporani cu dvs.) si chiar regretul ca nu ati avut curajul sau nu v-a pasat a va solidariza cu ei.
Surprise me, dle Antonesei!
@) Inima-Rea
Asa ca, daca n-a fost cu voie de la politie, a fost cu inchiderea ochilor acesteia. Era omul regimului, al partidului, dar si al „organului”!
@) Dan
In 1977, inca nu eram matur politic, poate nici in alte moduri. Insa din 1983, de la prima ancheta, m-am descurcat de bine si cu solidaritatea si cu solitaritate, ca erau totusi putini cei care miscau! Cred insa ca prima solidarizare publica semnificativa a fost in primavara lui 1989, cu scriitorii interzisi. Ca in Romania sa apara ceva de genul Solidarnosc, nu in 1977 trebuia sa apara solidaritatea intre cele doua clase, ci mult inainte – KOR-ul a aparut dupa miscarile muncitoresti din 1970! Ca sa nu mai spun ca ar mai fi trebuit sa fim catolici! Nu neaparat sa avem un Papa! Pai, intelectualii n-au reusit sa se solidarizez intre, asa ca de und eo solidarizare cu muncitorii? Cu Paul Goma, s-au solidarizat doi intelectuali mari si lati, Ion Vianu si Ion Negoitescu… Abia in 1989, Dan Petrescu a reusit sa gaseasca mai mult de o duzina de semnatari pentru Apelul impotiva realegerii lui Ceuasescu! Daca nu era miscarea de domino din 1989, il sarbatoream si acum pe Tatuca, ori pe fecior!
A pus in circulaţie pamfletul la adresa lui Păunescu – Porcul, parcă. Căruia Păunescu i-a răspuns în Flacăra.
Tot Barbu s-a supărat pe Partid, cînd Macovescu a publicat – în România literară – declaraţia USR, în care-l acuza de plagiat, în Incongnito (plagiatul descoperit de Manolescu, după un scriitor rus). Ceauşescu, personal, l-a asigurat de toată preţuirea Partidului dar, la următorul congres, n-a mai figurat printre membrii CC. A contat gestul lui Barbu – şi-a depus carnetul de partid şi a cerut să emigreze în Spania.
Dar Barbu era un privilegiat al regimului, aşa că trebuia \\\”împăcat\\\”. Şi s-a lăsat împăcat.
„Daca persoanele amintite de d-voastra n-au reusit o „asemenea performanta”, de buna seama ca ori nu si-au dorit-o, ori n-au avut calitatile necesare ori cine stie ce alt motiv o fi. Eu de unde sa stiu?”
Apreciez raspunsul domniei voastre. Sper sa dati dovada de aceeasi franchete si onestitate
spunandu-ne daca v-ati (cum si cand?) sau nu (de ce?) v-ati solidarizat public cu miscarile de revolte muncitoresti ale anilor 1977 si 1987.
Credeti ca daca intelectualitatea s-ar fi solidarizat cu minerii revoltati ai anului 1977 ar fi putut apare si la noi aceeasi situatie ca in Polonia?
@) Daca_nu_nu
si cit e nepricepere, daca nu prostie, dar ca exista niste comportamente care seamana cu cele dinainte nu incape discutie.Sigur, si in tarile mai dezvoltate exista institutii de control si persoane „de paza”, dar parca sint mai discrete, mai educate. De pilda, la hipermarketuri, cam totul e rezolvat prin camerele de luat vederi si prin senzorii care fac galagie daca vrei sa scoti marfa fara sa platesti. Intreventia umana e foarte rara, numai daca au semne ca e ceva in neregula, si foarte… umana, si in asemenea cazuri. La noi, adesea, esti oprit cu caruciorul, dupa ce-ai platit si se verifica cu bonul de casa marfa din caruricor, ceea ce arata ca nu doar fata de noi nu manifesta incredere, ci nici macar intre ei!
@) Dan
…e foarte simplu, am participat la alegeri cu PAC-ul, acesta a cistigat majoritatea in judet si asa, in ciuda vointei mele, m-am trezit prim-secretar de tip nou! de altfel, am demisionat la jumtatea mandatului, displacindu-mi profund sa exercit o asemenea autoitate. Deci, nu-i vorba de vreun merit special, ci de o anume angajare politica. Daca persoanele amintite de d-voastra n-au reusit o „asemenea performanta”, de buna seama ca ori nu si-au dorit-o, ori n-au avut calitatile necesare ori cine stie ce alt motiv o fi. Eu de unde sa stiu?
…că nu e nevoie de o instituţie care să vegheze la securitatea statului, la siguranţa naţională etîcî, Dumnezeu mai ştie ce fac ei acolo. Problema este, iată, cum aflăm din scripte, că am avut o instituţie care fie nu şi-a înţeles rolul, fie l-a deturnat cu bună ştiinţă. Ce mă interesează pe mine, de exemplu, în povestea asta, este cât anume din mentalitatea unui stat securistic ducem cu noi, câtă vreme încă se porneşte în masă de la prezumţia de vinovăţie
Şi-ţi dau câteva exemple, aşa, mărunte, dar care, puse cap la cap, îţi pot oferi o imagine de ansamblu.
Într-un magazin, dacă te afli la cabina de probă, de multe ori vânzătoarea nu se deranjează să-ţi aducă un articol nou, dar vine nechemată să se asigure că nu pleci cu articolul probat fără să-l plăteşti. Sigur, e important să veghezi la siguranţa… articolelor din magazin, câtă vreme sunt în gestiunea ta, dar nu ostentativ.
Sau în supermarket-uri există un serviciu care se cheamă pază sau ceva de genul acesta. De câte ori ieşi la casă, dai nas în nas cu câte un individ care te măsoară poliţistic din cap până-n picioare; ştiu că e important ce fac ei acolo, dar oare-n alte ţări nu sunt servicii de pază în magazine?
Sau, taman când eşti la nu ştiu care raft şi te chinui să citeşti pe nu ştiu ce produs, vânzătoarea are de lucru exact la 50 cm de tine. Am întrebat odată pe careva şi mi-a spus că aşa sunt dispoziţiile.
În trafic (unde se vânează şoferi), la fisc (unde se vânează contribuabili), în şcoală (unde se vânează elevi/studenţi), mă rog, oriunde se porneşte de la ideea că X sau Y „ar putea fi” de rea-credinţă…
@) Inima_Rea
Imi scapase chestia cu Eugen Barbu. Ce a scos el ca samizdat, ma rog, ce a scos in 99 de exemplare? Esti sigur ca nu a facut-o „cu voie de la politie”? Intreb pentru ca, la ancheta din 1983, noua ni s-a scos pe nas si caietulprogram al Clubului de Jazz, care functiona la Casa de Cultura a Municipiului, sapirografiat in 95 de exemplare, deci sub limita, care nu avea absolut nimic politic, iar jazzul nu era interzis. De altfel, Clubul functiona legal…
„De pilda, pe cind eram prim-secretar ju7detean de tip nou, ma amuza cind, o data pe luna, venea seful SRI sa-mi dea un fel de raport, conform legii. Sigur ca nu-mi spunea mai nimic, dar era, totusi, amuzant. Se intosese cumva roata…”
Dle Antonesei, sunt curios sa aflu cum explicati dvs. faptul ca niciunul dintre cei mai cunoscuti lideri ai revoltelor din 1977 si 1987, indreptatiti sa devina
cel putin „primi-secretari judeteni de tip nou”, NU au reusit o asemenea performanta.
Sa fi fost dvs., si altii asemenea dvs., mai faimos si mai indreptatit decat acei lideri care intr-adevar si pe merit au fost si raman faimosi nu numai prin curajul lor dar si prin faptul de a fi organizat si condus mase de mii si chiar zeci de mii de oameni revoltati?
@) Iulian Baicus
…dinc ite am inteles de la autor, in curind veti avea o surpriza. Urmeaza sa i se intoarca acasa, doua din cartile… imprumutate!
@) Daca_nu_nu
…si simbolica, dar pentru cei care scriu, simbolicul e important. De pilda, pe cind eram prim-secretar ju7detean de tip nou, ma amuza cind, o data pe luna, venea seful SRI sa-mi dea un fel de raport, conform legii. Sigur ca nu-mi spunea mai nimic, dar era, totusi, amuzant. Se intosese cumva roata…
Doamne… Ca să vezi: în naivitatea mea, mi-am imaginat că se va fi întâlnit faţă-n faţă cu careva, că poate i-a avut studenţi. Multora dintre ei – fie de-o parte, fie de cealaltă, din câte-am văzut în dosarul lui Dorin Tudoran – n-ar fi trebuit mai mult decât să le dea o dictare mama la dânsa, şi altă batere de Dumnezeu nu le mai trebuia. Citind hârţoagele alea, nu ştiu de ce am avut impresia că, dacă-i scoţi din schema acelor fraze, mulţi şi-ar pierde firul şi firea într-un alt gen de text. Pentru un om (care se vrea) de condei, s-ar putea să nu existe răzbunare mai mare ca asta.
@) Daca_nu_nu
Profitind de ceea ce a obtinut de la CNSAS – note informative, evaluari, planuri de masuri etc – i-a transformat pe securisti & turnatori in personaje, care se prezinta fiecare cu spusele si facutele sale, LP lucreaza, prin urmare, „cu materialul cleintului”!
Asta am priceput-o.
Alta ar fi următoarea:
Spui domnia ta aşa: „fostul „client“ al Securităţii, Luca Piţu, ajunge în postura de a-i avea el drept „clienţi“ pe securiştii şi turnătorii care i-au otrăvit viaţa vreme de vreo două decenii.”
Ne poţi oferi câteva date suplimentare, pentru cei care n-am citit cartea? În ce sens au ajuns să fie „clienţii” lui Luca Piţu?
@) Daca_nu_nu
Ce e ciudat in chestia cu tabloul e faptul ca fusese o comanda serioasa, comnaditarilor, cei de la CJ al PCR, le placuse ce-a iesit, dupa toate aparentele, si lui Ceuasescu i-am placut opera devreme ce n-a cazut vreun cap partinic, dar cind noi am inceput sa ne amuzam, pentru ca nu aveam sentimente estetice bine dezvoltate, si cind au gasit pagina intr-o scrisoare spre strainatate, ceva le-a titiliat la mintea lor putina. Nostim este ca, dupa ancheta cu pricina, toata lumea se straduia sa mai gaseasca revista, ori macar pagina, s-o puna bine! Doamne, in ce lume am trait!
Deci n-am prea greşit imaginându-mi-i, şi pe unii şi pe ceilalţi, nişte timoraţi care se tem şi de umbra lor.
Orice aluzie, impresie, surâs, orice era interpretat şi analizat până la detaliu. Ceva de genul: „hopa!, ăsta râde; ia să vedem cum râde, în care parte a gurii râde, de ce râde, pentru cine râde, pe cine are în spate de-şi permite să râdă şi cât lapte a supt de la mă-sa de l-a făcut aşa rânjit”. Iaca, sarcină de serviciu, nu glumă. Ar fi interesant de aflat ce le scria în fişa postului. Măcar aceia aveau o fişă a postului, erau la serviciu.
Dar ceilalţi? Turnătorii adică. Mă întreb cum ar suna un text de genul: „Azi, la prânz, domnul/doamna a râs în hohote, a zâmbit strâmb sau m-a privit chiorâş…”
Brrrr!!!
@) Inima-Rea
La Multi Ani! Sa fim noi sanatosi, ca pe celelalte le vom descurca int-un fel ori altul!
@) Inima-Rea
…iar practica alta! La mine la liceu, colegii dintr-alta clasa au scos Bocancul. Gazeta de unor intr-un singur exemplar pe care il dadeau din mina in mina si au tras-o nasol, pina in prag de exmatriculare, desi „publicatia” era amuzanta si cu totul benigna politic…
@) Iulian Baicus
…practica asta, cu telefonul mobil, e institutionala sau de uz privat?
…sînt primii vinovaţi fiindcă ei întreţineau atmosfera de teroare – turnătorii erau un fel de vreascuri de pus pe foc.
O recentă experienţă neplăcută mă face să cred că Luca Piţu a procedat inteligent editînd un tiraj restrîns, doar pentru prieteni. Astfel, mai şi reeditează o pratică din vremea comunsimului cînd, tot aşa, puteai pune în circulaţie ceva sub 100 de exemplare. Eugen Brabu a făcut-o. Totuşi, la noi n-a-nflorit literatura de tip samizdat. Cumva, Luca Piţu aduce un soi de tîrzie dar binemeritată reparaţie acestei lacune a istoriei rezistenţei anticomuniste româneşti.
–
La mulţi ani cu sănătate, maître! La mulţi ani tuturor – să vă dea Domnu’ tot ce doriţi!
La intrebarea dvs. cine sunt cei mai vinovati, turnatorii sau securistii, cred ca raspunsul este evident, si unii si ceilalti, toti poarta o vinovatie egala.
In privinta observatiei ca studenta microfonata i-a inregistrat cursurile ii spun domnului Pitu sa stea linistit, pentru ca tehnica de inregistrare a evoluat acum isi folosesc telefonul mobil, mi s-a intimplat si mie sa fiu inregistrat. Sper ca volumul va fi reluat la o editura nationala pentru ca este de maxim interes pentru cercetatorii fenomenului. Felicitari pentru idee!
@) Daca_nu_nu
Chestia si mai comica este ca tabloul cu pricina fusese comandat si platit de Cj al PCR Iasi si trimis lui Ceausescu cadou de 26 ianuarie, de ziua lui!
@) Daca_nu_nu
…Craciun fericit!
@) Daca_nu_nu
Este data unei ample anchete a Securitatii care a cuprins peste 30 de cadre didactice, cercetatori si studenti din cercul revistelor Dialog si Opinia stundeteasca. Cu tabloul e altceva! Era un tablou omagial al lui Dan Hatmanu, cu care, ironic, dar benign ironic, colegii de la Dialog au ilustrat prima pagina a unui numar din revista, ultimul de dinainte de ancheta. Adevarul e ca, privit putin malitios, tabloul era comic, desi autorul nu-l gindise asa, ci cit se poate de serios. deci intr-un tablou cu Raposatul si Sotia, era un alt tablou cu Stefan cel Mare. Cel din urma, scotea mina cu cupa din tabloul sau ca sa ciocneasca cu persoanjele istorice ulteriore. Ancheta securitatii incepuse cu mutl inainte de 18 mai 1983 si, intr-o scrisoare a lui LP catre un amic francez gasiseara pagina cu pricina. Asa ca, la ancheta, peste tot, cind perchezitionau, arestau exemplarele din revista. Nebunia e ca revista nu era ilegala, ci tiparita cu vizele a vreo 4 – 5 rinduri de institutii de cenzura!
…dar poate-ţi faci timp zilele astea să ne spui câte ceva în plus despre episodul 18 mai 1983. Mai exact, ce e cu tabloul acela… Eu, de exemplu, nu ştiu. Şi ca mine, cred că mai sunt şi alţii…
Thanks!
P.S. Crăciun fericit!
@) Gheorghe Campeanu
…ca LP se va dovedi generos cu cititorii potentiali si va scoate si o editie pusa in vinzare!
Exista suficiente indicii din trecutul sau de disident, ca dl. Luca Pitu nu se lasa prea usor miscat \’la rau\’. Sper totusi ca dezlantuirea unei ofensive de persuasiune ar putea sa-l induplece macar \’la bine\’, si sa ofere cartea si altor citititori din afara cercului de prieteni, care pot fi la rindul lor comizeri din anii aceia luminosi.