DIN FOIŞOR. Un popor de Şeherezade (II)
- 13-08-2010
- Nr. 537
-
Liviu ANTONESEI
- Rubrici
- 32 Comentarii
După ’90, am avut de-a face cu o explozie, de fapt, a genurilor narative – şi nu mă refer doar la literatură. Dacă o să-mi permiteţi, voi asocia şi teatrul genului narativ, pentru simplul motiv că are poveste. Deci, eu cînd folosesc termenul narativ, îl folosesc într-un sens tehnic destul de larg, înţelegînd prin asta „ceea ce are poveste“. Filmul are poveste, teatrul are poveste, fie ea şi dialogată şi pusă în scenă, proza are poveste. Avem, de fapt, două momente importante după 1990. Primul moment, de imediat după ’90, a fost un moment, mixt, de recuperare şi noutate. A fost primul val de la Nemira, dacă ţineţi minte, Daniel Bănulescu, Radu Aldulescu, Petre Barbu, Dan Stanca. Aceştia erau optzecişti, optzecişti întîrziaţi, care, din diverse motive, în special de cenzură, nu reuşiseră încă să debuteze. Dar a apărut şi un număr de autori noi. Vreau să spun, dacă vorbim la nivelul anilor ’90, despre Nemira şi alte cîteva edituri – dar ea a fost în centru, cum la nivelul anului 2000, Polirom a fost în centru şi s-au asociat altele – că discutăm, cantitativ vorbind, în termeni de zeci şi zeci de apariţii, că au fost probabil 30, 35, 40 […]
@) Daniel StPaul
…ca asertiunea poate fi atacata, ba chiar cred ca, in alt context decit incercarea de a sublinia un fenomen ce mi se pare a deveni semnificativ, as fi dispus sa o atac si eu! Si, pina la urma asa este, sansele de a aparea Seherezada cu pricina, din seherezadele posibile, creste pe masura ce ultimele sint mai numeroase! Auguri!
Domnule Antonesei,
Dupa ce v-am citit rindurile mi-am dat seama ca am ajuns (destul de) incompetent in ce priveste scena seherazadesca a literelor noastre din ultimele doua decenii. Am ramas, totusi, cu un after taste generat de urmatoarea asertiune: ” Dacă o să-mi permiteţi, voi asocia şi teatrul genului narativ, pentru simplul motiv că are poveste”. Cred ca am inteles mobilul “deschiderii”/”cuprinderii” dorite de dv. din urmare, asta nu inseamna ca, din perspectiva principiala, afirmatia dumneavoastra nu poate fi atacata din varii motive, dintre care nu putem exclude pe cele care invoca extremisme: tendinta amalgamanta, abuziva, anexionista, coloniala, imperialista… Printre studiosii fenomenului narativ o formula foarte convenabila si simplissima pentru a defini naratiunea (faptul povestirii) e aceea care spune ca ea este un enunt ce trebuie sa intruneasca minimum doua conditii: 1. sa contina succesiune 2. sa contina transformare. (v-as putea demonstra ca ele sint reductibile la una). Din perspectiva asta, sesizati, cred, cit de facil putem pune saua naratiunii/povestirii pe orice enunt. Paul Veyne , istoriograf, spune clar ca istoriografia e naratiune; destui matematicieni ori biologi sustin ca demersurile lor stiintifice sint adevarate romane (picaresti…). Revenind la poporul nostru de Seherazade, care sporeste prin “jurisprudenta” instaurata de afirmatia pe care am decupat-o din discursul dv., nu stiu daca sporul ii e necesar ori util, iar “anexarea” happeningului prin excelenta (dramaticul) nu simplifica misiunea interpretativa. Stiu, totusi, ca formula dv., a Seherazadei plurale, m-a facut sa zimbesc, nu in ultimul rind pentru ca printre atit plural exista sanse reale sa intilnim o Seherazada blonda cu ochii verzi (puneti dv. ce va suride, priieste…)
@) C. Florea
Important, acum, este ca va fi de unde alege!
@) C. Florea
…toti 200 in marea istorie a literaturii, dar niste zeci vor ramine, ceea ce e echitabil, pina la urma. valorile se vor cerne in timp, desi probabil, unele au si inceput sa se selecteze…
acum sa vedem cator dintre cele 200 de Seherezade nu li se va „taia capul” de catre Luminatia Sa, intransigentul cititor, prin cernere valorica.
@) Daca_nu_nu
…destul de mari sa ajunga. Insa Pita mi-a mai spus ca va mai termina un film facut atunci, interzis in faza de montaj, pentru ca a reusit sa gaseasca rolelele originale ale acestuia.
…să sperăm că va ajunge şi la mine.
@) Daca_nu_nu
Dupa ce-a fost interzis de Ceausescu, a fost pe ecrane la inceputul anilor 90, ba chiar o data la televixor, cind l-am vazut eu prima oara. Acum, l-am revazut la Londra, spre norocul meu, pe ecran de cinema. Pita mi-a spus ca va avea parte de o reconditionare tehnica dupa care va fi pus pe DVD.
…ştii domnia ta vreo cale de-a ajunge la ele, pe net, pe DVD, ori cum se-ntâmplă să afli, musai rogu-te să-mi spui şi mie.
…pot spune că „Divanul” lui Cantemir mi-a părut mai puţin baroc decât „Hotel de lux”, ha, ha, haa!!!
N-am văzut nici „Falezele de nisip”. Doamneee, ce incultură vastă pot avea!!!
Iar acest lucru e grav, mai ales dacă vine din partea cuiva ca mine, care pledează legarea literaturii de cinematografie şi teatru, a textului de imagine, de scenă etc.
Mulţam de conturare! Ce noroc am eu cu domnia ta, Bunicule drag, cred că-ţi dai seama!!!
@) Daca_nu_nu
…e putin cam baroc, cam incacat de fapt, din cite imi aduc aminte. Cu Reconstituirea, e greu. A fost difuzata o data, imediat dupa decembrie 1989, la TV, apoi inca o data, dar nu prea retea, cel putin eu nu-mi aduc aminte. Iar daca ar exista o versiune pe DVD, banuiesc ca ar trebui s-o am!
Cred ca noul val e nascut, ppate fara sa-si dea seama neaparat din doua „mantale”: Reconstituirea si Falezele de nisip (Dan Pita).
…şi mie mi-a plăcut mai mult „Balanţa” în comparaţie cu „Hotel de lux” care mi-a părut mai… încifrat! Şi, vorba ta, dacă le-aş mai vedea o dată, poate că, acum, cu mintea de-acum, aş înţelege altfel, cel puţin pe acesta, din urmă.
În schimb, n-am văzut „Reconstituirea”. Am auzit atâtea despre el, dar, spre ruşinea mea, nu m-am învrednicit să-l văd.
@) Daca_nu_nu
…acolo, dar imi aduc aminte de alta formula de-a mea „falsa obscuritate nu inseamna altceva decit falsa claritate”. Totusi, cred ca o poveste se spune, mai simplu sau mai complicat, dupa felul ei si al povestasului ei.
Cit priveste filmele, imi amintesc doar ca le-am comentat pe ceke doua intr-un articol comun din Romania Literara si ca-mi placuse mai mult Balanta… Ar merita sa le revad dupa atit amar de vreme!
@) Ana Giura
…ca este important sa existe si niste edituri, reviste, persoane, alte institutii care sa creada ca un fenomen merita sprijinit. Proza a avut, in cele din urma noroc, si inca macar de doua ori as spune!
@) LA
…că tot veni vorba, aici am un mic reproş cu referire la Balanţa şi Hotel de lux. Mi se pare că s-a exagerat un pic în redarea simbolului. Iar nu spun că n-ar fi important – cine nu-şi doreşte un drept la interpretare proprie? – dar mă tem ca nu cumva, acolo, simbolul (vorba lui Marino, citând din nu ştiu care) să fi rămas „un mister învăluit într-o enigmă”. Ori – şi acest lucru este posibil – publicul vizat era unul care-a trăit nişte experienţe comune care, generaţiilor de astăzi, le sunt, totuşi, străine…
Cred că chiar tu ai scris undeva că lucrurile, pentru a fi corect înţelese, trebuie redate cât se poate de simplu, dar nu mai simplu decât atât… Oare greşesc?
…şi sunt de acord cu domnia ta, măcar că didactica asta – aşa cum înţelegem noi să o facem – mă omoară, încercând să stabilească ea, cu insistenţă, programul fiecărei generaţii/grupări/direcţii/linii etc. Bine, eu ştiu că sunt lucruri necesare şi acestea, dar nici să exagerăm fixând tipare, căutând opere după tipare sau, dimpotrivă, prosternându-ne la ceva numai pentru că e în afara tiparelor.
Bun.
În ce priveşte Editura Nemira – implicit iniţiativa lui Dan Petrescu – aici te laud că ai avut grijă să-i subliniezi importanţa. Tu ştii că noi am mai vorbit despre reuşite – binevenite, dorite, de bună seamă – dar şi minuţios pregătite. Nimic nu se naşte din neant. Iar omul, după ce-a văzut lumina, cam uită pe ce-a pus întâi piciorul să-i fie treaptă spre lumină.
Şi-n cazul Nemirei – cum şi în alte cazuri – ar fi fost o uitare nedreaptă.
Ion Simuţ prevede în „Simptomele actualităţii literare„ un vârf al prozei recente între 2010-2015. Cred că aşa va fi. Se scrie mult şi e bine. Urmează decantarea,… a şi început timid deja. Cât despre Polirom, am spus-o recent în spaţiu privat, dar acum o afirm cu tărie: a dat încredere multor „voci „de prozatori tineri, când alţii n-au făcut-o. Şi cu destui a mers la sigur.
@) Daca_nu_nu
…generatiiilor e cel mai potrivit pentru a discuta literatura. Si, oricum, de prin anii 70, generatiilor au cam incepu sa se cam indeseasca, nemaivenind una la aproximativ 30 de ani, ci al 10 ani. Eu nu voiam decit sa subliniez ca sint active si capabile sa produca opere de valoare mai multe, cum naiba sa le zic?, grupari literare. Desi, nici de grupari nu e voba!
@) Daca_nu_nu
…si era un titlu de impact la prima aparitie. Poate nu mai era la cea recenta si de asta a si schimbat titlu.
@) LA
Mi-am dat seama că vizai un fenomen „de masă”. Văd că ai făcut o „împărţire” pe generaţii. Sigur că acest lucru este important – mai ales pentru generaţia voastră, al cărei mesaj era foarte limpede (ceea ce nu înseamnă că n-aveţi şi voi faliţii voştri) -, e importantă, cum spuneam, această împărţire în momentul de faţă, dar mă întreb dacă, din perspectiva istoriei literaturii, această împărţire va mai funcţiona peste 100 de ani. Nu ştiu de ce eu văd generaţia ta şi aceea imediat următoare laolaltă, eventual două subcapitole, formând un întreg…
Greşesc? Dacă da, cât?
Dacă nu, nu.
Aşa se cheamă cartea: „Te pup în fund, Conducător iubit”???
No, asta n-o ştiam. Impact, domnule, impact.
…şi năduful ăsta, vrem, nu vrem.
Cum a trecut şi vacanţa mea…
@) Io
…nu insa complet eficient in conditii de caldura, cum sa spun?, compacta…
pai ai mai sus ac de cojocul caldurilor, ramine numa sa golim paharul.n-am apucat la iasi, decilea tre recuperat!
io cel putin ma pun serios pe treaba, asa sa stii!
drept ca aici lipseste un pic caldura, uf
hai pa, noroc si ceva racoare
@) Io
…pe caldurile astea?!
@) Daca_nu_nu
…ca avem. Si, de altfel, intr-o analiza completa, ceea ce n-a fost scopul meu de atunci, eu voiam sa semnalez un fenomen ce devenise „de massa”, trebuie sa luam autorii din toate generatiile active, indiferent de momentul debutului. Sint citeva romane cu totul remarcabile aparute in ultima vreme de la Un om din Est de Grosan (din geneatia mea) la Radacina de bucsan de Nimigean (din generatia urmatoare) si tocmai s-a reeditat Venea din timpul diez de Suceava, care e dintre cei lansati in valul cu pricina. Si nu trebuie uitat ca Aldulescu „recidiveaza” cu anumita frecventa, iar Baulescu si-a rescris Te pup in fund, Conducator iubit, caruia i-a schimbat si titlul cu acest prilej…
bre, da n-aveti vacanta? bate soarele, se taie limeta bucati si cu un melesteu de lemn se farima, ceva menta rupta si cu ajutorul lui mnezeu ghiata, daca frigiderul dovedeste. strop de vodca ori rum, ceva cinzano si alte resturi de prin casa,
cin!
Aici am vrut să ajung, dar nu eram sigură dacă raţionamentul meu este corect au ba, ştii…
Atunci, ele se vor cerne în timp. Din aproximativ 200, vor fi câteva, 10-15 (???) care vor răzbi. Aceia cred că se vor afla în stare să ajungă la ficţiune, aşa încât s-o aducă în experienţa personală şi viceversa, anume să-şi transpună experienţa în tot soiul de variante.
Suntem la 10 ani după 2000. Crezi că e un moment propice? Crezi că avem câţiva „maturi” în stare s-o facă?
@) Daca_nu_nu
…sa fie si asa, dar sa nu nu uitam ca, in literatura, ca si in alte arte narative, povestea e doar unul din ingrediente, ei se mai adauga viziunea autorului, tehnicile de compozitie di, de ce nu?, talentul personal, iar talentele personale au bunul obicei de a nu fi repetitive!
Cit priveste literatura, e un termen generic, in fapt, nu exista decit „anumite feluri de literatura”!
…mă gândeam şi eu.
Şi-acuma:
Ţinând cont de cotitura asta spectaculoasă – vreme de două decenii -, ar putea fi găsită o explicaţie în faptul că, la scară mică, insul a trecut prin tot soiul de experienţe/evenimente care de care mai spectaculoase la rândul lor?
Mai concret: impresia mea este că cele mai multe sunt experienţe de viaţă. Omul, născut şi crescut într-un anumit spaţiu şi timp, cu o anumită mentalitate, s-a pomenit dintr-o dată descătuşat. Evenimentele care-au năvălit peste el au fost nu doar neaşteptate, ci şi incredibile. Şi-atunci a simţit nevoia să le scrie.
În acest caz, la un studiu comparativ serios, s-ar putea dovedi că multe seamănă între ele neaşteptat de mult, fie că „narează” întâmplări asemănătoare, fie că „narează” aceeaşi întâmplare din diverse unghiuri.
Nu vreau să spun, Doamne fereşte, că asta nu e literatură!!! Mă întreb numai dacă nu cumva este un anumit fel de literatură…
@) Daca_nu_nu
…si din cite imi aduc aminte pe loc fara sa verific, mult peste jumatate, poate doua treimi… Sigur, unii au discurs mixt, alternind persoanele.
E mult, într-adevăr…
Oare se poate aproxima câţi din aceşti 200 vor fi scris la persoana I?