DIN FOIŞOR. Un popor de Şeherezade (III)
- 20-08-2010
- Nr. 538
-
Liviu ANTONESEI
- Rubrici
- 17 Comentarii
Update. După publicarea primului episod, prietenul şi colegul Liviu Ornea mi-a atras atenţia că, în descrierea primei tentative de „majorat“ a culturii noastre, cea încheiată la instalarea comunismului, am uitat ştiinţa. Aşa este, şi îmi cer scuze! Eram prea centrat pe evoluţiile din umanioane şi am uitat complet ştiinţele propriu-zise. Or, în intervalul cu pricina, au existat progrese spectaculoase în matematică, fizică, chimie, ştiinţele vieţii, inclusiv în domenii care pretindeau tehnologii de ultimă oră, precum neurologia şi alte zone medicale. De altfel, chiar şi în timpul comunismului, în ciuda resurselor modeste, mai ales din perioada crizei de sistem finale, ştiinţele, mai ales în partea teoretică, au ţinut pasul cu cercetarea din lumea liberă. Îmi amintesc că desfiinţarea Institutului Naţional de Matematică a condus, între altele, la invadarea marilor universităţi şi institute de cercetare ale lumii de către excelenţi matematicieni români. Dar să revin la cursul principal al expunerii. Să ne oprim puţin la film, doar am spus că ne ocupăm de genurile narative, de genurile cu poveste, indiferent de suportul pe care se manifestă. Puteam vorbi, pentru momentul 1990-2000, de un număr de regizori, moşteniţi din epoca dinainte, dar un număr care nu ajungea la zece, dacă ne referim […]
In calatorie exista doua posibilitati: sa stai treaz ori sa alegi sa dormi . Daca esti in avion ai putea dori, sau avea, fara a o dori, o experienta livresca de tip Kawabata-Marquez: Yo, anciano japonés a estas alturas privind o bella durmiente din fotoliul invecinat. Cu durata precizata a zborului si cu lectura visurilor ei trecindu-i pe chip ca niste umbre de nori pe ape, e un clar caz narativ . Sau, ca batrinul Santiago, te lasi cotropit de somn. Daca spun, ca unii traducatori, ”dormea batrinul si visa lei”, enuntul nu intruneste conditii narative (imperfectul ne arata concomitentsa, deci nu avem succesiune, iar “si”, in acelasi sens , coordonare). Dar pe „batrinul” Ernest nu-l prinzi cu asemenea chestii. El zice: ” Up the road, in his shack, the old man was sleeping again. He was still sleeping on his face and the boy was sitting by him watching him. The old man was dreaming about the lions.
THE END.”
Dupa cum vad, la ora asta calatoria va fi savirsita. Sedere senina si placuta.
@) All
De pe Otopeni, peste4 vreo trei ore voi fi in Creta. O bucata de vreme voi interveni de acolo!
@) Daniel StPaul
…si ar trebui sa-mi fac bagajele! mai intru miine din Gara de Nord sau din Aeroport, dupa cum ma decid unde pierd citeva ore vremea!
Maître! Pe front pina in ultima minuta? Il y a un voyage et des vacances pour s’en occuper! Faites…(et bien). Restul, pentru moment, e…literatura . A plus tard.
@) Daniel StPaul
In fapt, opera adevarata e exact acolo unde cineva nu respecta regula!
@) Daca_nu_nu
…Daniel ar contesta ce spui tu acolo. Din contra, el duce ideea de motivatie compozitionala decit o facusem el din consiederente vag polemice.
Ulysses nici nu este in afara genului narativ!
Imi vine sa spun: sigur ca NU am dreptate in ceea ce am spus (mai sus). Dar nu spun, ci doar semnalez ca, a propos de naratiune si cinema (in mariaj de convenienta, potrivit unor “anexionisme”) am vrut, cel mult, sa seman indoiala (cartesiana). Pretuiesc, insa, prea mult naratiunea si cred ca , daca exista limbaj, e intru slava ei (a construirii in general, si ce constructie mai maiestuoasa si mai captivanta decit povestirea?). Am, in acelasi timp, oroare de cei care cred ca totul se poate stapini si demistifica. Cind cineva mi-a aratat doct, ca la urma urmelor, o poveste , daca-i una care se respecta, musai se incadreaza in tipologiile lui Propp, i-am propus sa ma dumireasca in care anume dintre cestea din urma s-ar “incadra fix” Lupta lui Iacob cu ingerul ; raspunsul, intirziat, oarecum ezitant, a fost ca, “acolo” , “cineva” nu respecta regulile … Invatind o vorba indemnatoare pe care maiestrul Gaugain o adresa femeilor, o spun si eu mai departe, povestilor : “Soyez amoureuses, soyez mystérieuses!” Si ele, daca ma iubesc, ma asculta.
…că Daniel are dreptate, dacă e s-o luăm ad-litteram. Numai că, apropo de „Stalker”, însăşi „redarea” – am evitat să spun „relatarea” – subiectului presupune o „narrationem” intrinsecă. Dacă e aşa, atunci nici „Odiseea”, cu toată „odiseea” ei, nu „narează” mare lucru, câtă vreme poate fi rezumată într-o frază. Şi, cu toate astea, pe marginea ei pot fi reconstituite o sumedenie de alte „naraţiuni”. Fiecare „întâmplare” trăită de protagonist (sau antagonist, după caz) este un segment de „succesiune”.
După mine, „naraţiunea” implică, pe lângă succesiunea propriu-zisă, câteva amănunte semnificative: da, e succesiune, dar una gradată, presupune o intrigă (şi numai sugerată, dar ea există), un oarecare punct culminant, un deznodământ (chiar dacă lăsat la libera apreciere a cititorului/spectatorului), iar toate acestea sunt puse pe seama unor personaje.
Bine, intervenţia mea este mai degrabă de natură didactică, dar nu văd nici măcar „Ulysses” în afara genului narativ…
@) Daniel StPaul
Insa altceva mi-ati amintit – „fuga din sala”, pe care am trait-o, copil fiind, pe vremea „caravanelor cinematografice”!!! Primul film ea precedat de un jurnal de actualitati si toate au mers pina cind un tactor a inceput sa vina spre mine, care eram asezat in primul rind. E, totusi, interesant cit de puternic functioneaza „conventia realista” la copiii, in ciuda, daca nu cumva datorita, fantasticei lor imaginatii!
@) Autor
…episoadele de pina acum si cred ca evolutiile, in liniile lor mari, cam asa arata. Poate nu ar strica sa incercati – ori sa incerce altcineva, daca ati dorit doar sa semnalati fenomenul! – o detaliere a acestor evolutii, cu analize, adica sa puneti un pic de „carne” pe aceasta structura, care, repet, mi se pare plauzibila. Desigur, eu nu stiu daca ati ajuns la capat, daca serialul continua…
Domnul Antonesei,
Sint , din fericire, multe lucruri care pot genera dezbatere in cele pe care le-ati insirat. Imi e greu sa fiu concis si doar pentru un aspect selectat: ” Tehnica nu mai e preocupare în sine, ea s-a situat în slujba viziunii. ” Daca mergem la arhetip, nu se poate sa scapam, macar cu privirea ochiului pineal, ca si Seherazada si sultanul aveau o cit de marunta idee despre „motivatia compozitionala”…(ca la revolutia franceza, ori la oricare alta, „garder sa tete”).
Pe de alta parte, cu putina bunavointa , oricine poate face o letura (auto)referentiala a unei naratiuni, fie ea si cinematica (mai putin, probabil, cei care, ca si primii spectatori ai filmului fratilor Lumiere, „fug din sala”… Si , a propos, oare ce ni se nareaza in Stalker, bunaoara?
@) Daca_nu_nu
Se bazeaza pe aceasta complicitate! Doar tipul de conventie difera. Nu conteaza ca este vorba despre o conventie realista ori de alt tip, important e sa fie respectata atunci cind a fost asumata… Eu asa cred!
Dar şi fantasticul are doza lui de credibil(itate). Doar că aceasta îi revine în egală măsură şi cititorului. Mai exact, îi deschide pârghii de interpretare.
Spun asta pentru că, la articolul precedent, vorbeam despre „mistere învăluite în enigme”.
@) Daca_nu_nu
Daca raminem intr-o paradigma realista. Daca insa unii autori vor migra spre fantastic, miraculos, gretesc etc, diversiificarea se mai mareste putin!
…ar fi să menţinem un nivel superior povestirii propriu-zise…
Prudenţă maximă…
…ar fi să menţinem un nivel de ficţiune plauzibilă…
Greşesc?
„E un pas în direcţia policentrismului, a „majoratului“ cultural.”
„…filmul e un vehicul bun şi pentru literatură, o poartă.”