DIN FOIŞOR. Un popor de Şeherezade (IV)

Conferinţa a fost urmată de lungi dezbateri, moderate excelent de Al. Cistelecan, dar, din păcate, acestea nu s-au păstrat. A fost salvat însă un scurt interviu, realizat, ca şi filmul, de Laurenţiu Blaga, în care, la cald, precizez şi nuanţez cîteva din cele spuse în conferinţă. Am reuşit să recuperez convorbirea şi o redau în acest episod.   Domnule Antonesei, s-a încheiat confe-rinţa. Pornind de la titlul ei, de ce socotiţi că românii sînt un popor narativ, de Şeherezade? Am plecat de la vorba, devenită folclor, că „românul s-a născut poet“ şi sînt de acord cu ea, dar cultura română se mai şi maturizează, cum a făcut-o şi în interbelic, cînd apar mai multe centre de creativitate culturală. Deci, pe lîngă poezie, am constatat că, după ’90, au început să capete amploare genurile narative – proza, filmul şi chiar teatrul. Am vrut să subliniez fenomenul care mi se pare cel mai interesant dintre toate apărute în cultura noastră din ’90 încoace. Şi am recurs la metafora cu Şeherezada pentru că, atunci cînd spui Şeherezada, spui poveşti, spui chiar 1001 de poveşti. E lumea în care începem s-avem poveşti, să avem poveşti filmate, să avem poveşti scrise, să avem poveşti scrise […]