Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
DIN FOIȘOR. Un prozator de cursă lungă
- 19-11-2010
- Nr. 551
-
Liviu ANTONESEI
- Rubrici
- 14 Comentarii
Cînd va fi apărut acest articol, lungul turneu românesc din această toamnă al scriitorului Norman Manea va fi început deja. Chiar astăzi are loc întîlnirea organizată de această revistă. Însă turneul celui mai tradus scriitor de limbă română este mult mai amplu, cuprinzînd lansarea ultimelor apariții din seria de autor de la Polirom – inclusiv la Gaudeamusul tocmai început –, întîlniri cu cititorii, dezbateri și foarte multe emisiuni de radio și televiziune. Și este normal să se întîmple așa – Norman Manea nu este doar cel mai tradus scriitor de limbă română, dar probabil este și unul dintre cei mai premiați – și vorbesc despre importante premii literare internaționale. Pe deasupra, scriitorul stabilit la jumătatea anilor optzeci la New York, ca „writer in residence“ și profesor de literatură la Bard College, a continuat să scrie în românește și după această des-țărare geografică voluntară. Nu voi aminti numeroasele premii deja primite, pentru că o simplă căutare pe Google ni le indică pe toate, voi reaminti doar că numele său a circulat pe listele scriitorilor nominalizați pentru Premiul Nobel și, de asemenea, faptul că, la începutul lunii viitoare, îi va fi decernat, la Wroclaw, unul dintre cele mai importante premii literare poloneze, […]
@) Daca_nu_nu
…si as spune ca mai multa scoala in scoala n-ar dauna nimanui decit, eventual, celor care prefera sa lucreze cu turme si nu cu umanoizi educati!
Sigur că orice chestiune măcinătoare „de fond” este periculoasă. Pentru că n-o poţi ghici, n-o poţi localiza, n-o poţi convinge…
Eu am cunoscut evrei oameni de calitate. Unii de foarte mare calitate. Iar tu ai cunoscut mai mulţi decât mine. Amândoi ştim că scăderile – cum şi meritele – ţin de om, nu de etnie. Probabil că noi, ardelenii, avem aşa, un plus de naţionalism, date fiind condiţiile istorice din ultimele trei veacuri. Probabil că noi, dascălii de română, avem un plus lângă acest plus. Cu toate acestea, cunosc destui oameni moderaţi în problema aceasta.
Dar ceilalţi?
Cred că mai multă latină în şcoală n-ar strica. Şi-atunci ar afla toată lumea ce va să zică „vanitas vanitatum”…
@) Daca_nu_nu
…general umane, doar ca la noi, am senzatia, sint mai dese. Cit priveste antisemitismul, cred ca sint trei versiuni mari ale sale: visceral, doctrinar si de fond. Cred ca ultimul, fie in vesiunea populara, fie in cea culta, e cel mai periculos, pentru ca e mai greu de dizlocat, de deconstruit, trece din generatie in generatie, parca odata cu laptele matern!
Cum am văzut, există un fel de antiorice de fond. Nici Herta Muller n-a fost cruţată pe acelaşi considerent, că nu e româncă. Există un fel de nemulţumire generală de fond cu privire la orice, dublată de o suspiciune greu de înţeles, de genul cine e?, ce vrea?, ce urmăreşte?, are precis un interes şi aşa mai departe. Bine, ar putea spune cineva că sunt păcate general umane. Se poate. Dar cei mai mulţi au reuşit să treacă peste ele, iar noi ne uităm la viaţa lor cu invidie, fără să înţelegem de unde li se trage bunăstarea…
@) Daca_nu_nu
…sau nu citesti mizeriile de aceasta natura care bintuie, mai ales, pe internet! Nu doar pe bloguri sau in subsolurile de la articole, ci ca timiteri pe mail – am primit asemenea \”atasamente\” terifiante! Dar acesta este un antisemitism virulent si, chiar daca in genere anonim, la suprafata. Parerea mea este ca exista, mai exista, un fel de antisemtisim de fond, care nu se manifesta neaparat spectaculos, ci prin reticente fata de autorii evrei, prin acordarea unor jumatati de masura din masura intreaga, prin birfa intra- si extra-literara. Crede-ma, cunosc mediul, si stiu ce vorbesc.
Cineva îmi spunea astăzi – într-o discuție întâmplătoare- că Norman Manea nu este receptat de publicul român, pe măsura potenţialului său (al scriitorului anume), pentru că este evreu. Sincer, sper ca domnul coleg al meu să se înşele. Eu nu cred că în secolul XXI, într-o ţară descătuşată din chingi şi prejudecăţi, cum pretindem că suntem în momentul de faţă, nu cred că aceasta mai poate fi o oprelişte; acum când batem atâta monedă pe interculturalitate, pe plurilingvism, pe multiculturalitate, nu cred că acesta mai este un motiv de stagnare, nici măcar în ceea ce priveşte lectura. Cu prima condiţie să şi credem în ceea ce spunem. Personal, nu am astfel de preconcepţii. Nici Herta Muller nu este româncă pur-sânge, dar m-am bucurat pentru ea. Merita! Voi rezerva o vară pentru Norman Manea. Cred, chiar cred că va fi o vară plină.
@) Kowalski
Multumesc de atentionare. E nominalizat, probabil dorinta ca sa fie chiar premiat mi-a provocat acest mic lapsus. Oricum, nominalizarea este importanta, dar daca va deveni premiere, cu atit mai bine!
@) Daca_nu_nu
…sa fie, Daca_nu_nu! Eu spun ca va fi o vara plina.
Scriitorul Norman Manea este nominalizat la premiul „Angelus”. Ne-am bucura daca l-ar primi. Probabil a fost o scapare la lectura (traducere).
M-am tot uitat în jur, am citit pe-aici toate articolele la subiect, am mai citit câteva interviuri şi am ajuns la concluzia că omul merită o vară. Spun asta pentru că, uneori, am un stil de lectură mai ciudat: mă fixez o vacanţă întreagă pe un singur autor; şi parcurg cât pot de mult, în lanţ. Nu cred că e o metodă proastă – poate un pic monotonă, inevitabil – dar vezi mai bine şi ce se aseamănă, şi ce diferă, şi ce se reia et cetera. Voi merge şi de data aceasta pe mâna ta: voi derula cronologia inversă, începând cu acest dialog, Curierul din Est.
@) Daca_nu_nu
…nimeni nu-i profet in tara lui! Nu exclud sa-l descoperim pe Norman dupa ce, eventual, va lua Premiul Nobel. In fond, citi romani auzisera de Herta pina nu a luat Nobelul? Sigur, in cazul lui Norman exista o circumstanta agravanta pentru public – a publicat totusi 9 carti in Romania pina in 1986, a fost pezent in dezbateri publice importante dupa 1990, iar de mai multi ani, Polirom i-a dedicat o serie de autor in care au fost republicate cartile de pina la plecare si publicate cele noi. Insa stiu foarte cunosc foarte bine coordonatele succesului sau international, in Polonia, de pilda, fiind integrat intre marii scriitori romani de azi. Asta e!
Mă bucur că n-am greşit în aprecierea din primul comentariu. Acuma, că nu spun prostii era limpede şi pentru mine, dar mă temeam ca afirmaţia mea să nu dăuneze, Doamne fereşte.
Mă surprinde, totuşi, această reţinere a cititorului român la opera lui Norman Manea. Vezi, şi aici, este un număr dedicat scriitorului, operei sale, vizitei sale în România, dar impactul la public îmi pare scăzut. Poate pentru aceea că nu este încă îndeajuns cunoscut. Numele lui a circulat însă pe listele premiului Nobel. Hm. Să fim noi, românii, interesaţi de o operă/un scriitor numai după ce a reuşit? Oare dacă am fi interesaţi dinainte am avea mai multe reuşite?
@) Daca_nu_nu
Pai, Zaharia Stancu nu era tradus din initiativa diverselor edituri si a diversilor traducatori! El mai degraba „se traducea”! Ca sef al USR-ului din acei ani, isi aranja traducerea in diverse tari, ce apartineau exclusiv de „lagarul socialist”, prin intermediul „bunelor relatii” dintre USR si uniunile de profil de acolo. Nu acesta este cazul lui Norman Manea…
…din câte văd pe-aici şi pe aiurea, nu se bucură de o bună primire din partea cititorilor români. Păcat, cred eu.
Citeam undeva – în presa acestor zile – un reproş adus lui Norman Manea pe motiv că argumentul „celui mai tradus scriitor român” în viaţă nu stă în picioare, câtă vreme şi Zaharia Stancu a fost un „cel mai tradus”, iar după ce n-a mai fost, n-a mai auzit nimeni de el. Nu ştiu însă dacă se poate face o comparaţie. Una e să fii „cel mai tradus” de pe poziţia deţinută pe atunci de Zaharia Stancu şi alta e să fii „cel mai tradus” fără să deţii vreo funcţie aducătoare de fonduri. Poate greşesc. Dar poate nu.